Avand in vedere principiul ca orice \"dubiu este in favoarea invinuitului/inculpatului\" , am obs. tot felul de 'masluiri' prin care acestia (banuiesc ca la sfatul avocatilor) au ajuns sa gaseasca tzertipuri pt. o alta incadrare juridica sau pt. diverse circumstante atenunte, cu scopul de-a li se reduce din pedeapsa/raspundere civila.
Ca si exemplu, cazul unui 'pistolar' din oradea care a iesit afara beat injurand de mama focului si a tras cu pistoalele cu aer comprimat intr-un arhitect pe care l-a lasat fara ochi.
Acesta in declaratie a spus ca defapt a tras din greseala, iar procurorul de caz i-a schimbat imediat incadrarea in \"vatamare corporala din culpa\" din \"vatamare corporala grava\":
[ link extern ]
Asa se intampla in doctrina sau sunt doar \"mici exceptii\".
Ex: Il omor pe X insa zic ca nu am vrut sa-l omor ce doar sa-l ranesc, pt. a scapa cu \"lovitura cauzatoare de moarte\" ori omor din culpa sau zic ca \"X mi-a adresa injurii de aia l-am aruncat cu capul de asfalt\" pt. a primit o circumstanta atenunta.
Evident ca procurorii/judecatorii nu pot au avut camere de luat vedere in cazul unei crime, si nici nu pot sti ce a fost in mintea unui om (pt. a putea zice, daca o arma de foc s-a descarcat accidental sau nu) atunci ... faptuitorul poate \"cere circumstante atenunte\" (auto aparare/provocare) pe care nu trebuie sa le doveasca deoarece mereu exista un dubiu care e in favoarea sa?