Autovehiculele parcate neregulamentar in sectorul 4 sunt in continuare ridicate, desi instanta a admis exceptia de nelegalitate a HCL

În dosarul respectiv instanța a admis excepția de nelegalitate invocată de una din părți în faţa instanţei de fond, probabil. Admiterea excepției de nelegalitate nu are ca efect anularea actului administrativ. Efectul admiterii excepției de nelegalitate constă în neluarea în considerare a actului administrativ cu ocazia soluționării litigiului în care a fost soluționată excepția.

În altfel spus, efectul admiterii unei excepții de nelegalitate este acela al înlăturării actului din cauza dedusă judecăţii, și nu al anulării acestuia, litigiul urmând a fi judecat de instanță ca și când actul respectiv nu ar exista. Prin urmare, raportul de drept administrativ între autoritatea emitentă și destinatarii actului nu este nici modificat, nici stins.

Am inteles. Multumesc frumos pentru raspuns.
Dar respectiva hotarire a consiliului local cum poate fi atacata pentru ca ea sa nu mai produca efecte, sa fie anulata?

De principiu, orice act administrativ se atacă potrivit dispoziţiilor cuprinse în Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Întâi se parcurge procedura prealabilă prevăzută la art. 7 din Legea nr. 554/2004, apoi persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim (art. 1 din Legea nr. 554/2004) se adesează instanţei de contencios administrativ în termenele prevăzute la art. 11 din acelaşi act nomativ.

Art. 7 - Procedura prealabilă
(1) Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
(1^1) În cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând.
(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile şi în ipoteza în care legea specială prevede o procedură administrativ-jurisdicţională, iar partea nu a optat pentru aceasta.
(3) Este îndreptăţită să introducă plângere prealabilă şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoştinţă, pe orice cale, de existenţa acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7).
(4) Plângerea prealabilă, formulată potrivit prevederilor alin. (1), se soluţionează în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. g).
(5) În cazul acţiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenţia Naţională a funcţionarilor publici sau al celor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe, precum şi în cazurile prevăzute la art. 2 alin. (2) şi la art. 4 nu este obligatorie plângerea prealabilă.
(6) Plângerea prealabilă în cazul acţiunilor care au ca obiect contracte administrative are semnificaţia concilierii în cazul litigiilor comerciale, dispoziţiile Codului de procedură civilă fiind aplicabile în mod corespunzător. În acest caz, plângerea trebuie făcută în termenul de 6 luni prevăzut la alin. (7), care va începe să curgă:
a) de la data încheierii contractului, în cazul litigiilor legate de încheierea lui;
b) de la data modificării contractului sau, după caz, de la data refuzului cererii de modificare făcute de către una dintre părţi, în cazul litigiilor legate de modificarea contractului;
c) de la data încălcării obligaţiilor contractuale, în cazul litigiilor legate de executarea contractului;
d) de la data expirării duratei contractului sau, după caz, de la data apariţiei oricărei alte cauze care atrage stingerea obligaţiilor contractuale, în cazul litigiilor legate de încetarea contractului;
e) de la data constatării caracterului interpretabil al unei clauze contractuale, în cazul litigiilor legate de interpretarea contractului.
(7) Plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripţie.

Art. 11 - Termenul de introducere a acţiunii
(1) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:
a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;
b) data comunicării refuzului nejustificat de soluţionare a cererii;
c) data expirării termenului de soluţionare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluţionare a cererii;
d) data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluţionarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;
e) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative.
(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz.
(21) În cazul suspendării, potrivit legii speciale, a procedurii de soluţionare a plângerii prealabile, termenul prevăzut la alin. (1) curge după reluarea procedurii, de la momentul finalizării acesteia sau de la data expirării termenului legal de soluţionare, după caz, dacă a expirat termenul prevăzut la alin. (2).
(3) În cazul acţiunilor formulate de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public sau Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, termenul curge de la data când s-a cunoscut existenţa actului nelegal, fiind aplicabile în mod corespunzător prevederile alin. (2).
(4) Ordonanţele sau dispoziţiile din ordonanţe care se consideră a fi neconstituţionale, precum şi actele administrative cu caracter normativ care se consideră a fi nelegale pot fi atacate oricând.
(5) Termenul prevăzut la alin. (1) este termen de prescripţie, iar termenul prevăzut la alin. (2) este termen de decădere.

Acum, problema care se pune este dacă HCL nr. 37/2008 este un act administrativ individual sau este un act administrativ cu caracter normativ (eu nu cunosc acest act). Interesul acestei probleme rezultă din faptul că un act administrativ individual poate fi atacat în anumite termene, pe când actul administrativ cu caracter normativ poate fi atacat oricând [a se vedea art. 7, alin. (1^1) şi art. 11, alin. (4) din Legea nr. 554/2004].

Printr-un act administrativ cu caracter normativ se stabilesc norme general obligatorii, pe când actul administrativ individual se adresează unor subiecte de drept determinate. Actul administrativ-normativ cuprinde reglementări formulate abstract, cu caracter obligatoriu pentru un număr nedeterminat de subiecte de drept sau situaţii care se încadrează în ipoteza normei pe care o instituie, nefiind determinat fiecare beneficiar în parte. Pentru distincţia între cele două tipuri de acte administrative, vă rog să accesaţi link-urile de mai jos şi să citiţi cele două hotărâri judecătoreşti.
[ link extern ]

[ link extern ] /