Buna ziua.
Am o problema pe care am tot incercat s-o rezolv cu "tatal biologic" al copilului meu dar nu am reusit.
Pe scurt, povestea este urmatoarea (am mai scris pe forum deci nu mai repet multe amanunte): am ramas insarcinata, prietenul a disparut la aflarea vestii, copilul are liniuta in certificat, a aparut la varsta de 3 ani a copilului (acum in varsta de 6) si m-a dat in judecata pentru schimbare nume copil si program de vizita.
De doi ani jumate copilul merge in vizita cu el.
Problema este ca de foarte multe ori, copilul se intoarce acasa si-mi povesteste din discutiile tatalui biologic care se axeaza 90% pe :"mama ta te educa prost", "mama ta te hraneste prost", "mama ta te-a dus la inot degeaba, habar nu ai sa inoti", "mama ta te-a dus la engleza degeaba, habar nu ai sa vorbesti (??!!!) in engleza" (pretentiile acestui tata sunt foarte mari de la un copil de aproape 6 ani!!!), in concluzie, tot ce fac eu, fac prost! In conditiile in care pe langa faptul ca tatal inafara strict a programului de vizita nu are nici un contact cu copilul, nu merge cu el la vizitele medicale, nu l-a dus niciodata la gradinita, nu a dorit sa mearga la sedintele cu copiii, nu-l suna intre cele doua vizite, etc.
Am incercat de multe ori sa-i explic ca nu e bine ce face, ca acest copil deja isi da seama ca ce spune el sunt doar rautati si ca nu-l ajuta cu nimic in relatia cu copilul sa vorbeasca urat de mine.
Cu toate acestea, continua, iar cand incerc eu sa-i atrag atentia, el fiind o persoana extrem de colerica, incepe sa tipe la mine (de fata cu copilul) si chiar imi spune in fata ca l-am dus la atea cursuri degeaba si ca asta nu inseamna ca ma ocup de copil.
repet, inc conditiile in care el habar nu are ce invatatoare are copilul, unde face cursurile extrascolare, nu a venit vreodata sa vada copilul la inot, si mai mult, nu plateste nici pensia intreaga, pe motiv ca e "indestulator" cat imi da el, chiar daca instanta a stabilit alta suma.
Pe mine nu ma deranjeaza neaparat iesirile lui, stiu ca e extrem de violent verbal, dar ma deranjeaza ca baga copilul in tot avest razboi pe care il are cu mine.
Ma gandeam sa ma adresez Autoritatii Tutelare, ma gandesc ca poate copilul va ajunge traumatizat psihic la un moment dat.
Suntem inca in proces, eu fiind parata..culmea. A depus recuts pentru ca nu i-au convenit hotararile din fond si apel.
La recurs voi aminti si aceste probleme, pe care de altfel le-am mai exprimat de-a lungul procesului, dar eu vreau sa fac ceva..si nu stiu ce....pentru a incerca ca aceste lucruri sa nu afecteze copilul pe viitor.
Ma gandesc ca poate, la un moment dat, copilul sa nu inceapa sa creada ca el chiar nu e bun de nimic, mai ales ca acest "tata" ii afirma regulat "educatia ta e zero"!
Multumesc, o zi buna.
Si eu am aceleasi probleme cu fiul meu. Nocorcul tau este faptul ca ai mai avea sanse sa-l decazi din drepturile parintesti. Te sfatuiesc sa faci cateva petitii una catre Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectie a Copilului de care apartii- acolo au psihologi buni si poti sa mergi cu copilul la cursuri de consiliere psihologica, evaluarea lor iti v-a folosi in instanta...pentru ca poti pe cale separata, printr-un alt proces sa ceri instantei sa-i restrictioneze tatalui dreptul la vizita, iar cei de la D.G.A.S.P.C te vor ajuta. Raportul lor este cea mai buna proba in instanta.
Am un astfel de memoriu depus in 2011, am primit raspuns ca suntem introduse in acel program de consiliere, numai ca aveau program doar dimineata iar mie mi-e imposibil sa plec de la birou si incepuse si vacanta de vara cand de copil se ocupa parintii mei, bunicii materni, aflat la 100 km de Bucuresti, eu doar facand din doua in doua saptamani drumuri dus-intors-dus-intors (4 drumuri pe weekend) ca sa aduc copilul la program si apoi sa-l duc iar la bunici.
Atunci depusesem un memoriu pentru abuzuri fizice asupra copilului si pentru faptul ca nu dorea sa plece cu acesta (un barbat aparut brusc in viata copilului, cand avea 3 ani si care avea pretentia sa i se spuna "tata"!!!).
Ma gandesc acum sa mai fac o sesizare si nu ar fi rau sa fie si el chemat la Autoritatea Tutelara si sa explice modul in care intelege el sa se ocupe de copil. Nu vreau sa-l decad din drepturi, nu si-a impins rautatea pana acolo sa am motive s afac acest lucru, el duce de fapt un razboi cu mime, vede ca instantele inca nu i-au dat dreptate, asa cum vede el dreptatea, si atunci se razbuna prin copil. Copil crescut in exclusivitate de mine. Orice ajutor i-am cerut, s-a soldat cu esec...
Copiii sunt extrem de rezilienti,dar...dumneavostra trebuie sa instiintati autoritatile IN MOD CONSTANT ,cu alte cuvinte sa existe memorandumuri scurte (o pagina) la fiecare incident.Cereti si o expertiza pihologica pe care o anexati .Nu va dati batuta,pe acesta baza(pe care le construiti pas cu pas) veti reusi sa modificati (prin tribunal) dreptul la vizitare,care in cazul dumneavostra ar trebui sa fie LIMITAT si SUPRAVEGHIAT.Va doresc succes,veti reusi sigur!
Multumesc pentru raspuns.
Nu as fi dorit sa ajung in astfel de situatii.
Acest tata biologic, nemultumit de deciziile de pana acum ale instantelor a gasit sa se razbune pe mine, dar prin copil, pentru ca stie ca doar astfel ma afecteaza, negandindu-se in nici o secunda la copil, la ce simte el.
O sa incerc ca, de fiecare data cand mai sunt probleme, sa las la DGPASC cate o sesizare.
Mi-e ffff greu sa ma deplasez de fiecare data la ei pentru ca ma ocup absolut singura de copil, nu avem pe nimeni in Bucuresti (decat pe acest "tata" dar care nu are nici o grija in acest sens), eu o duc la 7 la gradinita, eu o iau la 17. Am un job care nu-mi permite invoiri dese, deci sunt intr-o situatie cam "nefericita". Am reusit sa merg la fiecare infatisare a procesului, care a inceput inca din 2010, pentru ca imi pasa tot ce se vorbeste despre copilul meu.
Acum mi se pare atat de "nedrept" ca tot eu sa fiu pusa pe drumuri pentru a demonstra unei instante ca am un copil perfect dezvoltat psihic, fizic si intelectual si ca doar rautatea tatalui face ca acesta sa spuna ca are un copil needucat, care nu poate "sa lege doua cuvinte in engleza"(???!!!!).
Cum o putea sa afirme asa ceva, cand nu i-a luat o carte copilului, o cutie de creioane, singurele lui "cadouri" fiind nenumarate....sabii si pistoale, asta pentru ca stie ca ma deranjeaza ca unui copil de 4-5-6 ani sa i se aduca astfel de jucarii. Copil care mai este si ..fetita!!!
Maine incerc sa iau legatura cu psihologul gradinitei, sa vad daca se poate face o evaluare a copilului. Incep de aici..si vad unde ajungem :(
O seara buna.
Nu trebuie sa va deplasati,puteti trimite prin posta recomandat(ca sa aveti dovada),in nici-un caz sa nu va dati batuta,fostul sot asta urmareste.
Este rusinos cat poate indura o mama in Romania.Noi va sustinem aici pe forum.CURAJ.:D