Pentru ca salariatul să răspundă patrimonial, prejudiciul trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- să fie real, adică determinat pe baza unor analize economice concrete, salariatul nefiind ţinut să răspundă pentru valori pierdute din patrimoniul angajatorului din alte cauze;
- să fie cert, atât în ceea ce priveşte existenţa cât şi evaluarea sa;
- să fie cauzat direct angajatorului. În situaţia prejudiciului produs indirect, angajatorul răspunde în calitate de comitent pentru prepusul său, faţă de terţul prejudiciat;
- să fie material, condiţie care rezultă din cuprinsul art.270 alin.1 din Codul muncii, unde se prevede expres ca salariaţii răspund patrimonial pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor. Nu este operabilă regula potrivit căreia repararea prejudiciului se face în natură, soluţie care reiese din interpretarea art.273 alin.1 si 2 din Codul muncii, ce se referă la reţinerile din salariu. În materia răspunderii patrimoniale, este admisibilă clauza referitoare la răspunderea angajatorului pentru daune morale, aceeaşi clauză fiind nulă în măsura în care ar privi răspunderea salariatului faţă de angajator.
- să nu fi fost reparat. În situaţia în care salariatul deteriorează un bun al firmei, care este asigurat şi pentru care s-au solicitat despăgubiri, salariatul nu va mai putea fi ţinut să repare prejudiciul.
Evaluarea prejudiciului se face potrivit normelor speciale, acolo unde acestea există, iar în absenţa unor astfel de reglementări, pentru evaluarea prejudiciului, se vor avea în vedere normele dreptului civil, în raport de preţurile la momentul în care se realizează acordul de voinţă sau se sesizează instanţa de către cel păgubit.
În cazul degradării de bunuri, evaluarea pagubelor se face în toate situaţiile ţinându-se seama de gradul real de uzură a bunului.
Prin urmare, angajatorul trebuie sa faca dovada prejudiciului adus de catre dvs.