Stimată doamnă,
În primul rând, vă rog să aveți în vedere cele postate aici:
www.avocatnet.ro/content/for...
Prin urmare, având în vedere precedentul astfel creat prin Decizia pronunțată în Cauza Nastaca DOLCA și Alții, răspunsul, strict de principiu,
este că, în cauze asemănătoare cu cea arătată, cererile de Curte Europeană având la bază procese întemeiate pe Legea 221 sunt inadmisibile.
Însă, eu personal, nu sfătuiesc pe nimeni să nu epuizeze căile interne de atac. Nu se știe niciodată ce încălcări ale drepturilor protejate de Convenție pot apărea, în afara șablonului avut în vedere în Decizia de inadmisibilitate arătată.
Strict ca exemplu, eu însumi am cerut, în afara daunelor morale, anumite daune materiale, într-o speță. Având în vedere apariția, între timp, a Deciziilor CCR, nu am mai avut câștig pe daune morale. Dar, în speța respectivă, instanța de fond a omis să se pronunța pe partea cu daune materiale, iar motivarea instanței finale nu a acoperit nepronunțarea pe acest capăt de cerere. Prin urmare, într-un asemenea caz pot fi arătate violări ale Convenției, situate în afara cadrului fixat de precedentul Dolca și Alții. Situațiile de acest gen pot fi multiple.
În concluzie, nu văd de ce nu s-ar epuiza căile de atac eficiente. Exclusiv la epuizarea unui cilclu procesual, justițiabilul este în măsură să observe dacă speța lui se încadrează în jurisprudența creată prin această decizie, sau nu. Deci, în general, regula este că astfel de cereri CEDO sunt inadmisibile, dar, dacă „tiparul„ nu se suprapune peste precedentul existent, se pot aduce argumente de admisibilitate, față de situațiile aparte existente.
Sfatul meu este să vedeți considerentele Deciziei Dolca și Alții, accesând HUDOC - portalul CEDO și să trageți concluziile privind asemănarile/diferențele existente, după ce ați parcurs procedurile interne.
Cu stimă.