As dori sa supun in discutie o problema care inca nu am lamurit-o.
In cazul in care pe un act sub semnatura privata , exista 4 semnaturi : una a celui care da , una a celui care primeste si doua semnaturi de asa-zisi martori ( insa fara a fi identificati cu serie de buletin sau nume lizibile) , si se contesta acest act la parchet intrucat una din semnaturile martorilor este un fals (care se va dovedi) , cum considerati dupa aprecierea dvs. ca va fi considerat acest inscris : adevarat sau fals ?
Practic intr-un dosar o persoana cerut perfectarea unui act de imprumut - antecontract de vanzare cumparare ( subiect pe care deja l-am mai expus pe forum insa nu am inteles toate detaliile ) , documentul este un fals dupa parerea celeilalte parti intrucat aceasta nu a semnat niciodata un asemenea act , insa cu alta ocazie a unui proces ,aceasta din urma a semnat pe o hartie in alb intrucat i s-a spus ca trebuie sa semneze pentru o amanare a unei alte cauze , iar persoana respectiva nu se putea deplasa si a semnat . Pe acea hartie , ulterior cealalta parte l-a completat cu asa-zisul contract de imprumut . Ce sanse credeti ca sunt sa dovedim falsul ?
Revenind , daca una din semnatura este falsa , intrucat persoana care ar fi semnat a murit ulterior , dar exista acte oficiale , expertiza poate dovedi ca nu este semnatura acesteia , si se considera actul ca fiind un fals ?
Va multumesc pentru toata atentia .
Iniţial spuneţi că a semnat ceva în alb. Ulterior spuneţi că nu a semnat. Sau doar semnătura martorului e falsă (a unuia dintre ei)? Dar a celuilalt, care înţeleg că e în viaţă şi poate depune mărturie?
Dacă şi-a pus semnătura în alb, e bun de plată. Singurul lucru care ar mai putea salva situaţia este nerespectarea cerinţei dublului exemplar şi pe aceea a formulei bun şi aprobat pentru suma de .... Mai ţine cineva seama de ele? Sau prescripţia, dacă s-a împlinit.
in primul rand doresc sa va multumesc pentru raspuns.
Problema e ca mama nu a semnat niciodata un act de imprumut. Asa cum spuneam si in alte ocazii , acum cativa ani , mama a semnat pe o hartie in alb, intrucat sora cu care se judeca acum i-a cerut sa o faca pentru un alt proces in care erau parti , spunandu- ca va completa ulterior pentru amanarea acelei cauze ( mama se deplaseaza foarte greu , fiind dealtfel si operata ) . Nici nu exista o a doua hartie semnata . Problema e ca pe acea hartie , ulterior soara acesteia , cu care se judeca a completat facand sa para un contract de imprumut- antecontract de vanzare cumparare in care a specificat ca i-a dat mamei mele o suma de bani si daca in termen de un an nu il primeste inapoi , mama se angajeaza sa cedeze toate proprietatile sale precum si toate drepturile succesorale ale parintilor . Problema e ca este o singura hartie , care are acum semnaturile mamei mele , a sorei acesteia si a fiului , precum si semnatura mamei lor ( FALSA) , care ulterior a decedat. Mama e in posesia unor documente oficiale din care se poate foarte usor constata ca nu este semnatura mamei lor . De aici si intrebarea : daca in urma unei expertize grafologice se va constata ca una din semnaturi e falsa , cum va putea declara procurorul de caz ca fiind acel act. Repet , acel act e scris in totalitate de partea reclamanta iar mama mea nu are decat semnatura si nimic altceva, nici serie de bulelin , nici am primit , nimic , cum nici a martorilor , si nu e decat un singur exemplar , scris in casa la lumina lumanarii.... fara notar, fara nimic, martori de-ai casei , unul decedat , iar actul a iesit la iveala dupa doi ani jumatate , dupa moartea martorului cheie , mama acestora ... Nu vi se pare cusuta cu ata alba ???
Inca o data va multumesc si tot respectul pentru cei care dau indicatiile si sfaturi oamenilor aflati in impas .
Stimate domn, care fals? Contestaţi semnătura mamei pe acel act?
Actul sub semnătură privată nu trebuie semnat de vreun martor pentru a fi valid. Mai mult, semnat de martori fiind, unul dintre aceştia este gata să declare că a fost de faţă la semnarea actului de către părţi şi de către cel de-al doilea martor. Mama, în calitate de parte în act, nu îşi poate contesta semnătura, care este a ei, după cum aţi afirmat (chiar dacă a fost dată în alb).
Există o vorbă: cine nu deschide ochii, deschide punga.
Chiar dacă mama ar avea un martor care să poată atesta că, la un moment dat, a semnat în alb, cum va dovedi că pagina pe care a semnat în alb este chiar aceea pe care ulterior cealaltă parte a redactat înscrisul în temeiul căruia îşi invocă dreptul de creanţă?
Cum va putea dovedi că nu a mai semnat niciodată vreun alt act, peste puterea doveditoare a semnăturii sale şi a declaraţiei martorului aflat în viaţă?
Temeiul de drept al unei eventuale acţiuni îl găsiţi în civil, nu în penal. Fie înscrisul nu poartă menţiunea că a fost încheiat în două exemplare, fie nu îndeplineşte condiţia de formă prevăzută de art.1180 C.civil (existenţa formulei scrise de către debitor bun şi aprobat pentru suma de ....), această din urmă condiţie fiind aplicabilă în funcţie de natura actului.
Cred că în penal pierdeţi vremea, atîta timp cît mama nu îşi poate nega semnătura de pe act sau nu poate dovedi existenţa înşelăciunii (din partea persoanei care i-ar fi cerut semnătura în alb cu ocazia procesului despre care vorbeaţi) cu privire la semnătura dată.
Falsul privind semnătura unuia dintre martori este, cred eu, irelevant.
Va multumesc foarte mult pentru raspunsul clar pe care mi l-ati dat . Insa pentru a putea fi valabil trebuie sa fie doua exemplare , corect si sa fie vorba de acea conditie de forma scrisa de debitor ( bun si aprobat ) ori pe aceasta hartie e doar o semnatura care e a mamei. Dar cum se va putea dovedi ca au fost doua exemplare ? Asta inseamna ca partea care l-a scris o data , trebuia sa-l scrie inca o data la fel si semnatura sa fie pe ambele ? Nu exista nici o urma ca s-a scris in doua exemplare , nu cu indigo, cum pot fi doua exemplare ? In instanta a solicitat mamei mele ( aberatie) sa aduca celalalt exemplar.... Cum sa-l aduca ? De unde al doilea daca nu exista ?? Si aici e vorba de bani , e vorba de cedare de bunuri si drepturi succesorale daca era intr-adevar dispusa sa-i dea acesti bani nu era oare mai sigur in fata unui notar ? Si daca nu ma insel , se pot ceda drepturile succesorale pentru o proprietate ptr. care nu s-a dezbatut succesiune ... Chiar asa se poate in Romania , pe orice petec de hartie , o semnatura aruncata intr-un colt te poate face sa pierzi toata agoniseala de o viata ? Chiar poate pierde totul pe baza unei semnaturi pusa pe un act prin inselaciune ?
Eu va multumesc inca o data pentru raspuns ,
avocatnet.ro explicăm legislația
romex