simonette12 a scris:
Da, sotia poate sa solicite si sa obtina pastrarea numelui avut in timpul casatoriei si fara a avea acordul sotului, in conditiile in care probeaza ca exista motive temeinice justificate fie de interesul sau , fie de interesul superior al minorului.
Art. 383 c.civ
Numele de familie după căsătorie
(1) La desfacerea căsătoriei prin divorţ, soţii pot conveni să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei. Instanţa ia act de această înţelegere prin hotărârea de divorţ.
(2) Pentru motive temeinice, justificate de interesul unuia dintre soţi sau de interesul superior al copilului, instanţa poate să încuviinţeze ca soţii să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei, chiar în lipsa unei înţelegeri între ei.
(3) Dacă nu a intervenit o înţelegere sau dacă instanţa nu a dat încuviinţarea, fiecare dintre foştii soţi poartă numele dinaintea căsătoriei.
In sprijinul argumentarii "motivelor temeinice" in sensul pastrarii numelui purtat in timpul casatoriei se poate invoca si
Decizia Curtii Constitutionale nr.96/2013 , care examina constitutionalitatea art. 383 alin (2) Cod Civil, exceptia de neconstitutionalitate fiind respinsa.
CCR retinea urmatoarele: "Dreptul la nume reprezintă o caracteristică distinctivă şi de identificare a persoanei fizice, are o funcţie socială şi exprimă atât individualitatea, cât şi identitatea acesteia (a se vedea, în acelaşi sens, şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale Federale a Germaniei, şi anume deciziile 2BvR 113/81 din 12 ianuarie 1982 şi 1BvL 9/85 şi 43/86 din 8 martie 1988).
De aceea, numele persoanei fizice, astfel cum este reglementat şi prin prevederile art. 82 din noul Cod civil, este o componentă esenţială a dreptului general al personalităţii, care îşi găseşte fundamentul ultim în conceptul de "demnitate umană", astfel cum este acesta reglementat prin art. 1 alin. (3) din Constituţie.
În aceste condiţii, Curtea constată că soluţia legislativă criticată este justificată de faptul că, de principiu,
soţul care păstrează numele dobândit în timpul căsătoriei este cunoscut şi identificat în societate cu acest nume. De asemenea,
exercitarea autorităţii părinteşti asupra copilului rezultat din căsătorie, corelată cu necesitatea protejării interesului superior al minorului, care s-ar putea regăsi în situaţii stânjenitoare ca urmare a diferenţei de nume dintre acesta şi părinţii săi, de natură să-i influenţeze în mod negativ dezvoltarea morală şi socială, reprezintă motive temeinice, de natură să justifice încuviinţarea purtării de către soţi a numelui dobândit în timpul căsătoriei, şi după desfacerea acesteia. Mai mult, Curtea constată că
purtarea aceluiaşi nume de către părinte şi copilul său este de natură să contribuie la dezvoltarea armonioasă a acestuia din urmă în cadrul societăţii, fiind şi o expresie a dreptului şi îndatoririi părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor. În acest sens s-a pronunţat şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, spre exemplu în Hotărârea din 22 februarie 1994, pronunţată în cauza Burghartz împotriva Elveţiei, paragraful 24, statuând că numele unei persoane reprezintă un mijloc de identificare personală şi de apartenenţă la o familie."
O zi frumoasa :)
Silvia Puskas