In practica, clauza de inalienabilitate este intalnita foarte des in contractele de credit garantate cu o ipoteca asupra unui bun din patrimoniul debitorului. In aceste cazuri banca include o clauza in contractul de credit prin care debitorul se obliga sa plateasca anticipat restul creditului in cazul in care vinde bunul ipotecat. Art.1376 si 1384 NCC reglementeaza aceasta clauza impunand insa o serie de restrictii dure
Intrebarea mea este daca se permite si in ce conditii o astfel de clauza in contractele de imprumut a unei sume de bani fara sa existe o ipoteca asupra bunului pentru care este instituita clauza de inalienabilitate
Articolele invocate de dumneavoastră nu prea au legătură cu speţa.
Clauza de inalienabilitate este reglementată de art.627 NCC.
Cred că s-ar putea reţine existenţa unui interes serios şi legitim chiar şi în lipsa unui contract de ipotecă (avînd ca temei interesul creditorului in menţinerea imobilului în patrimoniul debitorului in vederea unei eventuale executari silite).
Sper că la acest aspect v-aţi referit, şi nu la reglementarea legală a clauzei prin care creditorul poate declara scadent întregul împrumut.
Va multumesc pentru raspuns. Din perspectiva stricta a existentei interesului serios si legitim este exact ceea ce doream sa aflu. Mi-a trecut si mie prin minte explicatia pe care mi-ati dat-o dumneavoastra, dar uitandu-ma la art 627 si urmatoarele am observat ca acolo ipoteza legala este aceea a unui contract translativ de proprietate in care bunul ce face obiectul clauzei de inalienabilitate este in acelasi timp si obiectul contractului. Or, in cazul unui contract de imprumut obiectul acestuia este o suma de bani iar obiectul clauzei de inalienabilitate este un anumit bun sin patrimoniul debitorului (nu suma de bani imprumutata). De aici nedumerirea mea: Exista interes serios si legitim dar nu ma incadrez in ipoteza stricta a legii. Or, inalienabilitatea conventionala fiind o limitare a dreptului de proprietate ar trebui sa fie de stricta interpretare si aplicare, adica numai in ipotezele strict reglementate de lege, nu si in alte cazuri considerate acceptabile pe baza argumentului de analogie