Sunt in divort din luna mai,am o fetita de 4 ani si 6 luni pe care nu reusesc sa o vad desi prin ordonanta presedintiala am drept de vizita,am apelat la executor judecatoresc ,politie, protectia copilului si nu reusesc nimik.In tot acest timp mama reusind sa intoarca fetita impotriva mea.Procesu de divort mi-l tot amana ,cu toate ca am adus dovezi ca nu se ocupa de copil,nu vrea sa il duca la gradinita de aici plecand si cearta de am ajuns la divort,in acest timp am gasit copilu ars cu tigarea,am facut sesizari la politie, parchet insa fara nici un rezultat,am adus probe cu inscrisuri si semnate de mama copilului care doreste sa ia copilu sa il dea spre adoptie parintilor ei ca ea sa plece din tara...repet nu imi respecta hotararea irevocabila din ordonanta presidentiala ,motivand ca nu vrea copilul sa ma vada folosindul paravan impotriva mea,judecatorul netinand cont de dovezile mele imi da drept de vizita doar cite o zi la 2 saptamani mitivand ca e fetita si ca parinti ei au bani( incurajand din cate se pare pe mama si abandonarea copilului) ....oare cat trebuie sa suporte un tata ca sa isi poata salva copilul de o astfel de mama.Va rog daca imi puteti da un sfat ce cale sa mai urmez,mai sunt si tati care merita sa isi pastreze copilu...cu toate ca justitia e oarba in unele cazuri
Si daca sunteti in divort, si daca nu, copilul are dreptul sa fie consultat de psiholog, de medic, de ce credeti ca n-ar fi voie?
Copiii mici sunt legati de mama, ei au acces la subconstientul mamei si simt toate trairile negative ale ei. Asta este o realitate data de mama Natura si nici o sentinta judecatoreasca nu o poate schimba.
Pregatirea permanenta a intampinarilor, prezenta la termene, primirea la domiciliu a autoritatilor, in urma reclamatiilor taticului, prezenta politistilor, a executorului judecatoresc, etc. nu poate creea stare de confort psihic mamei, care, in plus, trebuie sa satisfaca si cerintele de baza ale minorului si sa mearga si la serviciu.
Astfel, copilul este terorizat indirect, chiar daca mama cauta sa-si ascunda starea emotionala;tensiunea creata se rasfrange asupra minorului. Si atunci, bietul copil, in loc sa se joace cu tata(de care ii este frica) se va juca cu nenea/tanti psiholog :wassat:
Sotia poate duce copilul la orice fel de investigatii medicale si/sau psihologice. Dar exista dreptul dvoastra de a cunoaste rezultatul acestor investigatii precum si eventual tratament recomandat. Posibil ca un copil sa ajunga la doctor strict din neglijenta mamei (implicata, nu-i asa, in muuuulte acte activitati) caz in care puteti incerca sa feriti pe viitor copilul de asemenea neglijente.
Se pare ca aceeasi Mama Natura determina unele mame sa-si neglijeze sau chiar abandoneze copiii. Ba chiar sa-i arunce din taxi-uri. In aceste cazuri copiii pot fi foarte bine crescuti de tata care va avea aceleasi treburi: sa mearga la servici si sa creasca copilul.
Dumnezeu ne-a creat diferiti.
Aveti dreptate, sunt si femei care nu sunt nascute a fi mame, le lipseste spiritul matern, sunt barbati care sunt parinti de admirat, altii au vicii si sunt violenti.
Eu vorbeam de copil, copilul este cel care e legat de mama si simte necazurile si bucuriile ei.
Cu acuzatii permanente si escaladarea conflictului nu rezolvati nimic, decat creati disconfort emotional copilului. Copilul isi ancoreaza structural trairile rele de la aceasta varsta , ele se vor intipari in structura de personalitate care se formeaza si se vor manifesta ulterior.
Copiii nu sunt prosti, isi cunosc interesul. Povestea cu PAS este chiar o aiureala, daca copilul vrea, se va intalni cu celalalt parinte, daca nu vrea, n-ai cum sa-l obligi.
Incercati sa faceti in asa fel, incat intalnirea dintre dvs. si copiii dvs. sa fie bucurie pentru cei mici.