adică, o expunere a procurorului într-o instanță de judecată în care se formulează punctele pe care se sprijină acuzarea (acel act procesual prin care procurorul trimite în judecată un inculpat).Cu câteva zile înainte de expirare, se va lua măsura prelungirii arestării (depinde și de încadrarea juridico-penală a faptei inculpatului).
ART. 262
Rezolvarea cauzelor
Dacă procurorul constată că au fost respectate dispoziţiile legale care garantează aflarea adevărului, că urmărirea penală este completă, existând probele necesare şi legal administrate, procedează, după caz, astfel:
1. când din materialul de urmărire penală rezultă că fapta există, că a fost săvârşită de învinuit sau de inculpat şi că acesta răspunde penal:
a) dacă acţiunea penală nu a fost pusă în mişcare în cursul urmăririi penale, dă rechizitoriu prin care pune în mişcare acţiunea penală şi dispune trimiterea în judecată;
b) dacă acţiunea penală a fost pusă în mişcare în cursul urmăririi penale, dă rechizitoriu prin care dispune trimiterea în judecată;
2. dă ordonanţă prin care:
a) clasează, scoate de sub urmărire sau încetează urmărirea penală potrivit dispoziţiilor art. 11.
Dacă procurorul dispune scoaterea de sub urmărire în temeiul art. 10 lit. b^1), face aplicarea art. 18^1 alin. 3 din Codul penal;
b) suspendă urmărirea penală, atunci când constată existenţa unei cauze de suspendare a urmăririi.