Pot fi acuzati parintii care isi dau copilul major, dar inca la scoala, afara din casa? Sau daca il santajeaza cu plata studiilor post liceale doar in cazul in care copilul trebuie sa le faca pe plac parintilor lui in ceea ce priveste relatia in care se afla? Mai exact, parintii nu vor sa il sprijine decat daca rupe legatura cu X, acest lucru fiind impotriva vointei sale. Iar in cazul in care il dau afara din casa, parintii nu il lasa sa isi ia niciun lucru din casa, nici macar haine, pe motiv ca sunt cumparate din banii lor.
Se poate face vreo plangere de catre copil in aceste cazuri? Sau chiar in cazul in care copilul este incuiat fie in casa, fie lasat in fata usii, nemaiavand dreptul la cheile casei in care, paractic, locuieste?
Si care sunt metodele prin care parintii sa fie trasi la raspundere si obligati de catre lege sa plateasca studiile copilului? Intreb asta pentru ca pana si cei care abandoneaza sunt obligati sa plateasca pensie alimentara.
Parintii nu sunt obligati sa locuiasca in continuare cu copilul major daca relatiile sunt asa fel vatamate incat ar periclita propria lor liniste .si existenta. Cred ca rezolvarea problemei tale nu este in legislatie , ci este una morala. Cauta sa asculti parintii cat inca mai depinzi de ei. Cand vei fi pe propriile picioare financiar poti decide sa faci ce doresti.Mergi la un psiholog , citeste carti de specialitate in acest domeniu, consulta persoane de specialitate nu cauta un proces .Poti fi in continuare prieten cu acea persoana in afara locuintei fara sa deranjezi parintii.
Nu am apelat la asistenta sociala, ci la profesionisti. Puteti lasa prejudecatile despre tineretul rebel deoparte ca nu este cazul. Cu siguranta daca cineva are nevoie de un psiholog in acest caz, aceia sunt parintii. Am citit destule carti in domeniu si nu exista vreo rezolvare pe cale pasnica. Ei vor sa decida pentru mine, sa rup orice legatura cu aceasta persoana si apeleaza la tortura psihica zilnic de 3 ani incoace. Amenintarile, tipetele si santajele sunt la ordinea zilei, nu stiu cum puteti da sfaturi cu o atata seninatate.."asculta-ti parintii". Chiar si cand ei sunt cei care gresesc? Unde mai este moralitatea despre care vorbeati? Si nu in ultimul rand, amenintarile nu sunt doar referitoare la mine, ci si la persoana iubita. Copiii stiam ca au drepturi si nu trebuie sa treaca prin asemenea episoade care pot lasa amprente pe termen lung. De aceea am cerut aici niste pareri care intr-adevar sa imi fie de folos, nu sfaturi ce le pot gasi la coltul oricarei strazi.
Obligaţia de întreţinere
(3) Părinţii sunt obligaţi să îl întreţină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăşi vârsta de 26 de ani.
(4) În caz de neînţelegere, întinderea obligaţiei de întreţinere, felul şi modalităţile executării, precum şi contribuţia fiecăruia dintre părinţi se stabilesc de instanţa de tutelă pe baza raportului de anchetă psihosocială.
Dvs. va puteti adresa instantei de tutela, hotararea va apartine.