DEMISIE FARA PREAVIZ

salariatul poate demisiona fara respectarea preavizului doar in cazul neindeplinirii de catre angajator a obligatiilor de plata salariului prevazut in contractul de munca

lincan constantin a scris:

In cazul demisiei fara preaviz, prevazuta de art.79 alin.8 din codul munci, simpla enumerare a obligatiilor pe care salariatul considera ca nu au fost respectate de angajator, este suficient pentru incetarea raporturilor juridice de munca, fara a fi nevoie sa si dovedeasca acest lucru?
Problema este ca intr-o asemenea situatie, aceasta posibilitate facila pusa la dispozitia salariatului de a pleca fara respectarea termenului de preaviz, nu creaza posibilitatea de o transforma intr-un abuz de drept?
Cu alte cuvinte notificarea de demisie in situatia prevazuta de art.79 alin.8 din codul munci, nu ar trebuii insotita si de dovezi cu privire la indeplinirea ipotezei normei juridice?

Nu vad cum ar genera un abuz din partea salariatului neefectuarea preavizului cand angajatorul nu si-a indeplinit obligatiile asumate prin contract.
Simpla enumerare este suficienta pentru inaintarea demisie fara preaviz, fara alte dovezi.
In cazul in care motivele enumerate nu sunt reale, se suspenda CIM , slariatul este notificat pentru a i se aduce la cunostinta faptul ca motivele enumerate nu sunt reale. Practic este o cercetare disciplinara pentru neefectuarea preavizului in caz de demisie. Este insa un abuz aceasta cercetare in cazul in care salariatul a enumerat motive reale.
De exempul :neplata salariului in termenul legal - se verifica cu usurinta de catre angajator prin simpa consultare a statului de plata............ salariatul nu detine statele de plata pentru a atasa demisiei dovada neindeplinirii obligatie......
Exemple pot fi date multe.
Datorita imposibilitatii detinerii de dovezi legiuitorul a decis rasturnarea probei in domeniul muncii. Astfel angajatul cheama in judecata, enumera motivele iar netemeinicia celor enumerate se face de catre angajator.

monya a scris:

salariatul poate demisiona fara respectarea preavizului doar in cazul neindeplinirii de catre angajator a obligatiilor de plata salariului prevazut in contractul de munca

De unde pana unde considerati ca doar in acest caz se considera ca angajatorul nu si-a respectat obligatii asumate prin CIM, acte aditionale, CCM ........

Cazul este unul foarte interesant şi denotă calitatea slabă a legii, mai precis ignorarea aspectelor practice, de aplicare concretă a prevederilor ei.

Codul muncii (articolul 79 (8)) dă posibilitatea unui salariat să demisioneze fără preaviz dacă angajatorul nu şi-a îndeplinit "obligaţiile asumate prin contractul individual de muncă".
Nu sunt date alte detalii. Nu este precizat, într-adevăr, nici în ce constă această neîndeplinire a obligaţiilor contractuale, nici cine şi după ce procedură constată existenţa acestor încălcări ale contractului.
Este o diferenţă de gravitate între, de pildă, neplata salariului la data stipulată în contract (ex. o întârziere de o zi sau de o săptămână) şi neacordarea zilelor de concediu de odihnă anual. Ambele sunt cazuri în care angajatorul nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale.

Din formularea articolului ar rezulta că pentru orice "abatere" minoră a angajatorului de la termenii contractului, salariatul poate demisiona fără preaviz. În această ipoteză avem, într-adevăr, de a face cu un abuz de drept, în sensul că o parte poate rezilia aproape discreţionar contractul, invocând motive arbitrar de grave/minore.

De asemenea, codul nu precizează cine şi cum stabileşte dacă a avut loc o neîndeplinire a obligaţiilor contractuale. A lăsa această posibilitate angajatorului deschide calea unui alt abuz. Decizia privind constatarea neîndeplinirii obligaţiilor contractuale nu poate fi lăsată tocmai celui căruia i se impută această încălcare a contractului.
Mai rămâne ca aprecierea neîndeplinirii obligaţiilor contractuale ale angajatorului să fie făcută, în primă etapă, de salariatul demisionar, urmând ca dacă angajatorul se consideră nedreptăţit, să apeleze la instanţa de judecată, cu respectarea regulilor speciale de probaţiune prevăzute de Codul muncii (v. mai ales articolul 287).

Soluţia indicată (suspendarea contractului etc.) nu poate fi aplicată.
Suspendarea contractului nu poate fi efectuată imediat. Singura posibilitate legală de suspendare a contractului din iniţiativa angajatorului aplicabilă aici este cea pe durata cercetării disciplinare prealabile (articolul 52 (1) a)). Or, pentru a efectua o asemenea cercetare disciplinară:

CCMUNN 2007-2010
Articolul 75
Comisia il va convoca in scris pe salariatul cercetat, cu cel putin 5 zile lucratoare inainte. Convocarea va indica cel putin motivul, data, ora si locul intrevederii.

Din moment ce legea îi permite salariatului să demisioneze fără preaviz, acest tip de demisie produce efect imediat, încetând contractul de muncă din momentul comunicării ei. Ca atare, contractul nu poate fi suspendat, din moment ce el deja a încetat.

Observatiile cu privire la hibele legislative sunt corecte.
Cu privire la suspendarea CIM consider ca licrurile stau diferit. Se poate suspenda CIM pentru absente nemotivate datorare neefectuarii preavizului datorate netemeiniciei notivelor invocate in demisie.Aceasta suspendare se aplica fara o instintare anterioara.
Legea ii permite salariatului sa demisioneze fara efectuarea preavizului dar temeinicia celor afirmate ramane in prima instanta tot la latitudinea angajatorului. Tot angajatorul este si cel care dispune incetarea CIM. Incetarea CIM la demisie nu este o incetare de drept care sa aiba efect imediat, nici macar in cazul in care angajatorul nu si-a indeplinit obligatiile.