As dori sa apelez la ajutorul unui avocat in urmatoarea problema, insa nu sunt convins ca termenul procedural este suficient de ingaduitor pentru a mai reusi acest demers.
Dar despre ce anume ar fi vorba? Sunt parte vatamata intr-un dosar in care am formulat la Politie (in luna ianuarie 2012) o plangere penala pentru savarsirea infractiunilor de furt si de inselaciune. In particular, din naivitate si credulitate, am permis unor persoane sa locuiasca intr-unul dintre apartamentele mele din Bucuresti, iar acestia mi-au inselat increderea in mod grav, profitand de faptul ca fusesem plecat din Bucuresti cu ocazia Sarbatorilor de iarna. La incurajarea politistului care mi-a dictat plangerea la inceputul lunii ianuarie 2012, pentru ca atunci inca intrevedeam posibilitatea ca cele 2 persoane sa imi inapoieze bunurile (inclusiv obiecte de arta!) etc., am formulat plangerea in temeiul savarsirii infractiunilor prevazute de art. 210 si art. 215, alin. 1 Cod Penal, desi evident ca cele 2 persoane NU imi sunt rude in nici un fel (nici vorba!), insa in cuprinsul art. 210 Cod Penal se invoca si posibilitatea ca faptuitorii sa "locuiasca impreuna cu persoana vatamata". De fapt, a fost vorba despre inchirierea apartamentului, insa nu si a unei parti a apartamentului (unul foarte incapator) in care erau tinute anumite valori, inclusiv obiecte de arta. Iata, prin urmare, ca faptul ca nu am apelat, inca de la bun inceput, la un avocat specializat, m-a dezavantajat in mod vadit. Nu doresc sa repet greseala si in contextul de fata.
Referitor la ultimele saptamani, eu am lipsit din Bucuresti inca din preziua Zilei Nationale si am revenit abia ieri seara tarziu, imediat dupa Craciun. In cutia postala, am gasit o "REZOLUTIE" in care Doamna Procuror dispune "neinceperea urmaririi penale" fata de faptuitori. Pe plicul (pe care l-am pastrat cu maxima grija) apare o stampila cu data de 10 decembrie 2012, iar, pe verso, o a doua stampila cu data de 11 decembrie 2012 (in formatul de pe plic: 11 12 12), aceasta din urma fiind, banuiesc, si data relevanta. In adresa de inaintare (scrisa de Parchet pe doar o jumatate de pagina A4) care precede "REZOLUTIA" amintita mai sus, scrie exact asa:
"Cu drept de plangere in 20 de zile de la comunicare, conform art. 278, alin. 1 si 3 C. p. p.".
Desigur, doresc neaparat sa apelez la serviciile unui avocat pentru a formula aceasta plangere in 20 de zile de la comunicare,
PENTRU CA MIZA ESTE MARE IN ACEST DOSAR (!), insa nu imi este prea clar care ar fi
CHIAR ULTIMA ZI din aceste "20 de zile de la comunicare".
Chiar daca nu ma prea pricep, m-am mobilizat astazi mai devreme si am mers la Parchet si am obtinut, dupa multe eforturi de convingere, fara prea mare intarziere, copia INTEGRALA a dosarului. Cu aceasta ocazie, am inteles de la niste simple secretare ca nu s-ar socoti ziua de la care incepe sa curga termenul, iar nici ziua in care termenul se implineste si ca, in plus, DACA ultima zi cade intr-o zi nelucratoare, ATUNCI termenul expira in prima zi lucratoare care urmeaza,
ACESTE DISPOZITII LEGALE PUTAND SA MAI PRELUNGEASCA TERMENUL CU MACAR CATEVA ZILE!! CEEA CE, EVIDENT, AR FI EXTREM DE IMPORTANT PENTRU A MAI AVEA TIMP SA FACEM CEVA!
Pe scurt, dupa prezentarea intregii situatii cu lux de amanunte, as avea doar 2 succinte intrebari (corelate), pentru a vedea daca mai am timp fizic (fara insa sa ma angajez intr-o goana nebuna, pe efectiv ultima suta de metrii...) ca sa mai apelez la un avocat, pentru a uza de "dreptul de plangere in 20 de zile de la comunicare":
INTREBAREA 1: CARE ESTE EFECTIV ULTIMA ZI IN CARE AS PUTEA DEPUNE, PRIN INTERMEDIUL AVOCATULUI, ACEASTA PLANGERE, FIE PRIN POSTA, FIE, PREFERABIL, DIRECT LA PARCHET?
INTREBAREA 2: IN PLUS, CARE ESTE EXACT ARTICOLUL DIN CODUL DE PROCEDURA PENALA CARE I-AR PERMITE AVOCATULUI SA DEPUNA PLANGEREA LA PARCHET (SAU S-O TRIMITA PRIN POSTA) PANA IN ACEA ZI PARTICULARA?
Cu multe multumiri,
Cele mai alese sentimente,
Al Dumneavoastra,
Arh. Nicolae Slava