elis a scris:
In cazul concubinilor, bunurile dobandite in timpul concubinajului devenind proprietatea fiecaruia dintre concubini potrivit contributiei aduse la achizitionarea lor. Bunurile acumulate de acestia devin proprietate comuna pe cote-parti pentru fiecare, in functie de gradul de contributie la achizitionarea lor indiferent pe numele caruia dintre ei s-a facut actul de cumparare. Asadar, in cazul unei eventuale despartiri, va trebui ca persoana interesata sa dovedeasca cu acte si martori tot ceea ce pretinde.
S-o fi schimbat legile peste noapte? Adică, concubinul A cumpără, pe numele lui, un imobil. O parte din bani sunt ai lui, o parte ai concubinului B, care s-a hotărit să-i dea lui A nişte euro, acolo. Deci, A cumpără imobilul, încheind contractul cu vînzătorul, notarul trimite actul la CF, unde se înscrie dreptul de proprietate al lui A, concubinii se ceartă sau constată pur şi simplu că viaţa în doi e plictisitoare rău, moment în care B, care nu figurează nicăieri ca proprietar, care nu l-a mandatat pe A să cumpere în numele său, invocă un drept de coproprietate în temeiul traiului în concubinaj, drept pe care dreptul romînesc nu-l cunoaşte ca atare.
Eu zic aşa: B poate invoca cel mult existenţa unui drept de creanţă. Nu există, în dreptul nostru, prezumţia de coproprietate pe cote părţi a concubinilor. Cel care a contractat bunul este proprietar. Celălalt ba. Doar dacă figurau amîndoi ca şi cumpărători putem vorbi despre coproprietate.