În RO credibilitatea justiției este cea mai scăzută în comparație cu țările din regiune.
Cu toate acestea, suntem țara cu cel mai mare număr de dosare raportat la populație, aflate pe rolul instanțelor, tot prin comparație cu țările din regiune.
Având în vedere faptul că peste 75% din cauze sunt civile, deci oamenii aleg să meargă la judecată, nefiind obligați, cum explicați acest paradox? Adică dacă nu au încredere... de ce insistă să meargă „la judecător” (care de cele mai multe ori este și corupt :D ) să le fie rezolvată problema?
Ce ar trebui să facă judecătorul, referitor la „împăcarea părților”? Credeți că dacă ar ține de el, nu ar prefera să aibă doar jumătate din numărul de dosare pe care trebuie să le soluționeze?
Problema, după părerea mea, ține de mentalitate și nu neapărat de o lege care te obligă să mergi, înainte de a ajunge în instanță, să obții o hârtie...
Cred că efectul pe care îl va avea această obligativitate de participare la procedura de informare cu privire la mediere va fi același cu o procedură prin care judecătorul ar fi fost obligat să pună în vedere părților la primul termen de judecată că pot stinge litigiul prin mediere. Diferența este că prin actuala reglementare, justițiabilul va face un drum în plus... dar oricum tot la judecată va ajunge, pentru că asta îi este mentalitatea.
~ final discuție ~