suspendarea executarii facuta "la ghiseu"

Ion era si executor?
Eu inteleg ca Ion a dat fiscului posibilitatea sa isi achite voluntar obligatia.... si cum ii lipsea timbrul pe stampila (sau invers)... a plecat cum a venit. Nu cumva si-a facut-o cu mana lui?
Fiscul nu suspenda executarea hotararilor judecatoresti... pur si simplu nu le respecta.

In acest caz dupa formularea cererii si depunerea ei, ar fi necesar sa se emita un refuz pe aceasta cerere legal formulata, cu data depunerii cererii, numele functionarului si stampila institutiei .

Cu acest refuz se poate face o plagere impotriva functionarului pentru abuz in serviciu.

Nu este posibil sa inventezi o procedura interna greoaie si sa nu respecti o sentinta definitiva si irevocabila !

Cu stima!

Nu are ce sa-i faca functionarului, el e obligat de CIM sa respecte normele interne! Nu e niciun abuz din partea lui.
Parerea mea: suntem o tara saraca, Fiscul nu are bani la fel ca Ion.
Fiscul are documentele imprastiate: chitanta e aiurea, in vreun dosar cu copii dupa talonul masinii, arhivate prin vreo locatie cine-stie-pe-unde. Functionarul trebuie sa faca un dosar ca sa dea banii, or el nu are actele acolo sa le copieze sau, mai simplu, sa adauge la dosarul vechi.
De aceea toate actele trebuie redepuse. E simplu, e logic si e si normal intr-o tara saraca. Din pacate. Pentru Ion nu e o solutie sa se planga de tara in care traieste, il frustreaza si atat; poate emigra sau se poate adapta. Sau poate ajunge un batranel simpatic, oh, scuze, nu simpatic, frustrat, care tipa prin tramvaie.
Din nefericire, altii au asteptat sa-si ia banii de la stat pana s-a prescris. Si nu pentru 5000 de lei.
Sigur, e dreptul lui Ion, la fel cum dreptul lui era sa sune inainte la functionarul de la Fisc, asa cum procedeaza omul din afara inainte sa apeleze la ghiseul de la administratii.
Adresa la Fisc, dupa discutie, cu ce acte crezi tu ca trebuie (mai faci si o copie dupa CI sotiei si amantei, ca sa fie), cu termen de executie trecut in caz ca nu-ti intra banii in cont in 7 zile...

Refuzul debitorului (fie el statul, fie el debitor privat) nu e infracţiune. Cunosc un singur caz în care legea incriminează ca infracţiune refuzul de a plăti datoria prevăzută de o instanţă: în materia dreptului muncii, unde refuzul de a achita drepturile salariale stabilite prin sentinţa irevocabilă constituie infracţiune.

Fiscul va invoca motive de natură bugetară. Nu are acea cheltuială prevăzută în buget.

Chiar dacă, după o decizie a CCR, legislatia s-a modificat, termenul de suspendare a executării silite fiind de 6 luni (şi nu ca pînă la decizie, cînd creditorul era lăsat la bunăvoinţa fiscului), chiar dacă CEDO a statuat că este inadmisibil ca statul (cel care garantează creditorilor, prin concursul său, posibilitatea executarii silite) să introducă contestaţii la executare, legea actuală este încă prea laxă, prea blîndă atunci cînd este vorba despre debitorul stat.

Nea Ion se poate adresa executorului, care va întocmi somaţia de rigoare iar peste 6 luni va putea trece la executarea propriuzisă. Că aşa zice legea. Statul, săracul de el, se cere a fi păsuit...

Sau, ar mai putea nea Ion să se adreseze din nou instanţei, după intocmirea de catre executor a somaţiei şi comunicarea acesteia debitorului, să invoce jurisprudenţa CEDO şi să obţină o hotărîre care să nu ţină seama de legea naţională (cea care instituie termenul de suspendare de 6 luni, O.G. nr. 22/2002) şi să dispună executarea de îndată.

Iată ce spune o sentinţă a unei instanţe naţionale, într-o speţă similară:

Pe de alta parte, dispozitiile normative de mai sus (O.G. nr. 22/2002, nn), care creeaza un avantaj discriminatoriu al institutiilor publice fata de o persoana fizica sau juridica obisnuita, trebuie privite în lumina jurisprudentei recente a Curtii Europene a Drepturilor Omului si tinând seama de prevederile art. 20 din Constitutia României, care consacra principiul prioritatii conventiilor internationale în materia drepturilor fundamentale ale omului, pentru a se preveni încalcarea art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si a art. 1 din Protocolul 1 aditional la Conventie, având în vedere faptul ca debitoarea este o institutie publica si are îndatorirea, ca reprezentanta a statului, de a veghea la respectarea principiului legalitatii si de a executa de bunavoie si cu promptitudine o hotarâre judecatoreasca definitiva si irevocabila.
Astfel, în cauza Sandor împotriva României, Curtea a statuat ca executarea unei sentinte sau a unei decizii, indiferent de instanta care o pronunta, trebuie considerata ca facând parte integranta din „proces”, în sensul art. 6 par. 1 din Conventie, întrucât dreptul de acces la justitie ar fi iluzoriu daca ordinea juridica interna a unui stat contractant ar permite ca o hotarâre definitiva si obligatorie sa ramâna fara efect în detrimentul unei parti. De asemenea, Curtea a mai precizat ca administratia constituie un element al statului de drept, interesul sau fiind identic cu cel al unei bune administrari a justitiei. Pe cale de consecinta, daca administratia refuza sau omite sa execute o hotarâre judecatoreasca, sau întârzie în executarea acesteia, garantiile art. 6 de care a beneficiat justitiabilul în fata instantelor judecatoresti îsi pierd orice ratiune de a fi.
În plus, Curtea nu a subscris la teza Guvernului conform careia reclamanta ar fi trebuit sa recurga la executarea silita a sentintei, întrucât nu este oportun sa-i ceri unei persoane care, în urma unei proceduri judiciare, a obtinut o creanta împotriva statului, sa recurga la procedura de executare silita pentru a obtine satisfactie, Curtea concluzionând ca, prin refuzul de a executa sentinta, autoritatile nationale au lipsit reclamanta de un acces efectiv la justitie în privinta executarii unei hotarâri definitive pronuntate în favoarea sa, iar art. 6 par. 1 din Conventie a fost încalcat.
.......................................
De asemenea, în cauza Sabin Popescu împotriva României, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a observat ca cele obligate sa îl puna în posesie pe reclamant erau autoritatile, în temeiul unei hotarâri care îi stabilise acestuia dreptul de proprietate. În consecinta, obligatia de a actiona incumba autoritatilor, iar nu reclamantului si a-i cere acestuia sa faca alte demersuri al caror rezultat nu ar fi decât unul repetitiv, si anume ca instanta sa dispuna înca o data autoritatii administrative competente sa execute o hotarâre judecatoreasca definitiva, ar fi prea oneros si nu ar corespunde cerintelor art. 35 alin. 1 din Conventie. Curtea a amintit ca dreptul de acces la justitie, garantat de art. 6 din Conventie, protejeaza si executarea hotarârilor judecatoresti definitive si obligatorii si, în consecinta, executarea unei hotarâri judecatoresti nu poate fi împiedicata, anulata sau întârziata într-un mod excesiv. În consecinta, a statuat Curtea ca hotarârea judecatoreasca data in favoarea reclamantului nu a fost executata conform dispozitivului sau si neexecutarea sa este imputabila exclusiv autoritatilor administrative competente, iar imposibilitatea pentru reclamant de a obtine executarea completa constituie o ingerinta în dreptul sau la respectarea bunurilor, asa cum este prevazut de prima fraza a primului alineat al art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventie.
În plus, este cu totul contrar Conventiei si discriminatoriu ca termenul de 6 luni, prevazut de OG nr. 22/2002, modif., sa curga de la data somatiei de executare trimisa institutiei publice de catre creditor, iar nu de la data la care hotarârea judecatoreasca este executorie, întrucât, în mod nejustificat, impune creditorului sa formuleze o asemenea somatie, deci sa initieze executarea silita.
Aceasta ar echivala, practic, cu impunerea conditiei initierii executarii silite de catre creditor si suportarea cheltuielilor de executare, în conditiile în care, prevalându-se de aceasta dispozitie legala, institutia publica debitoare nu ar executa niciodata, de bunavoie, dispozitiile titlului executor, ceea ce nu poate fi primit.
Pentru toate aceste considerente, apreciind ca, în cauza contestatoarea, in calitatea sa de institutie publica, nu se poate prevala de prevederile legale interne mentionate pentru a nu executa o hotarâre judecatoreasca si ca neexecutarea îi este imputabila, întrucât dispozitiile din Conventia Europeana a Drepturilor Omului au prioritate de aplicare si incidenta directa in speta, instanta a apreciat motivul de nulitate invocat, ca neîntemeiat.


Dar, netrăind noi nici la Strasbourg, nici la Bruxelles, ci taman la marginea dintre occident şi orient, supuşi vremurilor şi cîrmacilor, şi nu deasupra lor, nu putem face altceva decît să cîrtim. Sau să ne revoltăm. După alegere, fiecare cum crede de cuviinţă şi cum îl îndeamnă simţirea.

Rezultatul, oricum, va fi acelaşi.


PS

Lecturînd eu fel şi fel de notiţe făcute de-a lungul vremii, am dat peste altă trăsnaie legislativă: Ordonanta de urgenta nr. 4/2011, privind stabilirea unor masuri pentru reorganizarea Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Statului si pentru executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice stabilite prin titluri executorii

Iată ce grăieşte dînsa, ordonanţa, cu privire la modoficarea actului normativ mai sus citat:

Art. IV. - Dupa articolul 5 al Ordonantei Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2002, aprobata cu completari prin Legea nr. 288/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, se introduc doua noi articole, articolele 6 si 7, cu urmatorul cuprins:
"Art. 6. - (1) In cazurile in care, din motive temeinice privind realizarea atributiilor prevazute de lege, institutia debitoare nu isi poate indeplini obligatia de plata in conditiile prevazute la art. 1, 2 sau 4, aceasta va putea solicita instantei judecatoresti care solutioneaza cauza acordarea, in conditiile legii, a unui termen de gratie sau/si stabilirea unor termene de plata esalonata a obligatiei respective.
(2) In cazurile in care obligatia de plata este stabilita prin hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila, institutia debitoare poate solicita instantei care a dat aceasta hotarare luarea masurilor prevazute la alin. (1), care se aplica in mod corespunzator.


Ardeleneşte, aş zice doar no..., şi mi-aş trînti cît colo clopu'.