In cazul acordului de mediere este lasata la latitudinea partilor inchierea in forma scrisa a acestuia. E drept ca pentru acele acorduri de mediere pentru care este obligatorie autentificarea notariala sau incuviintarea de catre instanta, forma scrisa este o necesitate.
Daca ne referim la acordul de mediere ca la o forma de contract de tranzactie, nerespectarea formei ad probationem (incris sub semnatura privata sau autentic) nu atrage lipsa de valabilitate a actului, ci, din pacate, imposibilitatea de a-l dovedi cu un alt mijloc de proba. Nici macar procesul-verbal incheiat de mediator nu poate fi considerat mijloc de proba, caci mediatorul nu este asimilat unui functionar public, conform majoritatii opiniilor exprimate in legatura cu acest subiect. In plus, mediatorul nu poate fi audiat ca martor, presupunand ca s-ar putea ajunge la necesitatea citarii sale, decat cu niste exceptii clar prevazute de lege, iar aici nu este cazul.
Daca acordul are ca obiect plata unei sume de bani, ar trebui indeplinita si conditia scrierii "de mana" a acordului sau a utilizarii formulei "bun si aprobat" inainte de semnatura.
Trebuie mentionat si ca mediatorul nu este parte a acordului de mediere, el il poate doar redacta (nu este insa obligatoriu, o pot face chiar partile sau reprezentantii legali ai acestora), insa nu va fi semnatar al acordului si nici nu va dicta prevederile sale. In cazul redactarii, tot partile (sau avocatii acestora) vor decide ce prevederi trebuie sa contina.
Este interesant de precizat ca, dupa cunostintele mele, in Grecia reglementarile legale privind medierea impun ca partile sa fie asistate juridic pe parcursul procedurii.
Ca atare, intr-o situatie ca cea ridicata de dumneavoastra, daca partile nu sunt asistate de un avocat care sa faca aceste recomandari in legatura cu acordul de mediere, cred ca mediatorului ii revine rolul de a face toate demersurile permise de procedura pentru a nu se ajunge in situatia descrisa de dumneavoastra. Insa el o poate face "in limitele procedurii", iar granita este foarte delicata. Intervine din nou, imi place mie sa spun, abilitatea mediatorului si nivelul lui de intelegere reala a procedurii si a scopului acesteia.
Eu recomand partilor, inainte de semnarea contractului de mediere, sa ia in calcul avantajele de a fi asistate de avocat, tocmai pentru ca procedura nu imi permite sa imi asum pe deplin rolul de a consilia, din niciun punct de vedere. Respect rolul fiecarui profesionist adevarat, iar daca avocatul va fi aliatul partii si al mediatorului, succesul procedurii va fi sigur!
Va multumesc!
Doamna Mediator,
Multumesc foarte mult pentru raspunsul Dvs.foarte detaliat.
Colega mea a facut ceea ce spuneti Dvs, a informat partile ca pot fi asistate de avocati, dar, indiferent cat tact ar fi avut, nu putea legal sa le dea si informatia juridica a necesitatii incheierii cel putin a unei chitante de mana, pentru ca ar fi iesit inafara legii.
In alta ordine de idei, o eventuala marturie a mediatorului nu ar fi putut decat sa confirme incheierea acordului verbal, insa nu si daca aceasta a fost executat sau nu, situatie care se regaseste dealtfel si in cazul unui Acord scris.
E adevarat ca pe actualul Cod civil se admite proba testimoniala fara limita de suma cu privirea la remiterea de bani, pentru a putea proba ulterior, chiar si in lipsa unui acord scris, ca datoria s-ar fi platit, insa de putine ori se intampla sa existe un martor real care sa poata sa si depuna marturie, si mai ales sa paate face legatura intre eventuala suma platita si cauza pentru care s-a platit.
Inca o data, multumiri.
Cu stima,
Av.Niculescu-Gorpin