Transferul de know-how este din ce in ce mai prezent astazi, in special in domeniul HR-ului. Acesta este un aspect avantajos si pentru o companie care, decat sa colaboreze permanent cu diverse firme pentru anumite servicii, prefera sa isi trimita angajatii sa se instruiasca si sa invete cum sa faca ei singuri acest lucru.
Know-how este un termen preluat din limba engleză, care desemnează cunoştinţe specifice, deţinute de o persoană fizică sau de o întreprindere, asupra unui produs sau procedeu de fabricaţie, adesea obţinute prin lucrări de cercetare şi de dezvoltare importante şi costisitoare. În practică know-how-ul poate consta în informaţii concrete despre procedeele de combinare a unor substanţe şi materiale pentru obţinerea unui produs finit.
Contractul:Cunoştinţele tehnice care intră în componenţa unui know-how fac cel mai adesea obiectul unui contract de know-how. Persoana care deţine know-how-ul(furnizorul) se obligă să transmită know-how-ul prin punerea la dispoziţia beneficiarului de documente, schiţe, manuale, sau prin trimiterea sau primerea de tehnicieni în vederea specializării. Beneficiarul se obligă să păstreze secretul asupra tutoror informaţiilor obţinute, pentru că altfel know-how-ul respectiv ar intra în domeniul public şi ar aduce prejudicii deţinătorului.
Deţinătorul unui know-how nu are un drept exclusiv asupra informaţiilor, procedeelor şi elementelor conexe care sunt incorporate într-un contract de know-how. Noutatea know-how-ului este subiectivă, şi ţine doar de cunoştinţele beneficiarului. Oricine poate folosi procedee şi tehnici identice de fabricare dacă a ajuns în mod corect la cunoaşterea lor.
Know-how-ul se mai caracterizează şi prin dinamism, în contract poate exista o clauză de cross-licensing în urmă căreia titularul know-how-ului să beneficieze de eventualele perfecţionări ce sunt aduse procedeelor de fabricaţie, sau tehnologiilor încorporate, de către utilizator.
Ca si caracteristici:Potrivit regulilor de concurenţă comunitare, termenul de know-how desemnează, în mod normal, un ansamblu de informaţii tehnice care sunt secrete, substanţiale şi identificate.
Termenul secret semnifică faptul că un know-how, considerat în ansamblul său, ori în configuraţia şi asamblarea precisă a elementelor sale, nu este, în mod general, cunoscut sau uşor de obţinut.
Termenul substanţial semnifică faptul că un know-how înglobează informaţii care trebuie să fie folositoare.
Termenul identificat semnifică faptul că know-how-ul este descris sau înregistrat într-o asemenea manieră, încât să fie posibil de verificat dacă îndeplineşte criteriile de secret şi de substanţialitate.