Din coroborarea dispozitiilor CEDO [art. 10 alin. (2)], ale Constitutiei [art. 30 alin. (6) si (7)], precum si cele ale NCC, rezulta ca limitele libertatii de exprimare vizeaza doua idei centrale: libertatea de exprimare nu poate prejudicia (i) interesele particulare (drepturile personalitatii) unei alte persoane si (ii) interesele superioare ale societatii (ce rezida din suveranitatea statala).
Potrivit art. 72 din Codul civil, orice persoană are dreptul la respectarea demnităţii sale.
Este interzisă orice atingere adusă onoarei şi reputaţiei unei persoane, fără consimţământul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75.
În Constituţia României, demnitatea este consacrată ca valoare prin art. 1 alin. 3 în care se specifică următoarele: România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate. Este vorba, aşadar, de o formulare mult mai extinsă şi de un context mai larg faţă de Codul civil.
Conform art. 1 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, demnitatea umană este inviolabilă. Aceasta trebuie respectată și protejată.
[ link extern ]