Va deranjez cu un subiect arzator pentru mine.
Sotul cu care ma aflu in proces de divort a reusit sa debiteze niste minciuni si printr-o ordonanta presedintiala s-a stabilit vremelnic locuinta fetitei la el, eu primind dreptul de a avea relatii personale cu ea la domiciliul meu.
Din pacate, nu pot lua fetita de la el, am facut plangeri la Politie si inca nu se intampla nimic bun.
Daca ma duc sa vad copilul la el, am remarcat ca fetita este distanta fata de mine, nu am idee ce minciuni ii baga in cap.
M-am dus la Protectia Copilului si mi-au zis ca este alienare parinteasca ce face sotul meu cu fetita si ca barbatul meu este alienator.
Mi-au spus sa fac plangere si la Protectia Copilului ca sa-l introduca in monitorizare.
Nu mi se pare normal sa stea fetita la el, daca se imbata cine stie ce face cu copilul.
Cine ar trebui sa constate cum indeparteaza el copilul de mine si ce pot eu sa fac in aceasta situatie?
Deci nu va lasa el sa o luati.
In acest caz, cu hotararea judecatoreasca, va prezentati la politistul de proximitate de la domiciliul minorei si-l rugati sa va ajute.
Dansul are si rol de mediator. Ii expuneti situatia si-l rugati sa intervina.
Acum, aceasta interventie trebuie facuta cu delicatete. Este bine ca politistul sa mearga singur (fara dvs.) sa discute cu tatal.
Apoi, mergeti cu martor sa luati copilul, daca refuza sa o lase, puteti face plangere la Politie pentru nerespectarea unei hotarari judecatoresti
Daca sesizati DGASPC-ul, dansii vor include copilul si parintii intr-un program de consiliere psihologica.
Neaparat sa faceti aceste demersuri fiindca aveti nevoie de dovezi ca ati staruit sa va faceti datoria de mama.
Va multumesc, frumos, Doamna!
Dar daca se intampla cum a spus domnul dinainte, ma puteti indruma, va rog, cum sa fac?
Daca o invata sa nu vina la mine, ce ma fac in situatia aceasta?
Stimata doamna, cum am spus si in alte postari, omul e subiectiv.
Eu judec dupa propria-mi persoana si experienta.
Deci mie degeaba imi spunea mama sa nu salut pe oarecine, eu tot salutam; copiii mei au anxietate de despartire de mine fiindca isi vad rar tatal, dar odata ce ajung in apropierea parintelui, la inceput sunt mai stanjeniti, apoi se joaca si povestesc cu el; nu vor sa plece cu el, trebuie sa ma vada in preajma. nu sunt distanti cu el, si cred ca daca i-as monta impotriva lui, ei imediat ar povesti ce i-am invatat;
Eu va sfatuiesc sa petreceti clipe placute in prezenta fetitei dvs., chiar la domiciliul tatalui, duceti-i mici cadouri-copiii au memorie exceptionala si se bucura chiar si pentru o acadea, nu va certati cu fostul sot in fata ei, cautati sa fiti cat mai calma si surazatoare.
Nu fortati luarea fetitei daca ea nu vrea; incercati sa mergeti impreuna (si cu tata)in parc, la locuri de joaca; nu va ambitionati (in aceasta faza) sa mergeti singura cu ea daca ea refuza.
Este neaparat necesar sa pastrati legatura constanta cu fetita.