Buna ziua,
Am 16 ani. Parintii mei au divortat cand aveam 4 ani si am fost incredintata tatalui, in urma faptului ca mama a renuntat la mine. Pana de curand am avut o relatie distanta cu aceasta, ce s-a imbunatatit partial, insa relatia cu tatal meu s-a inrautatit din cauza mamei mele vitrege. Nu mai reusim sa ne intelegem deloc, imi interizic relativ orice (desi nu am preocupari "bolnave"), sunt abuzata psihic si sub stres continuu. Am gasit un sprijin si un anturaj corespunzator in prietenul meu (32 ani) si in familia sa, precum si in cativa prieteni comuni, foarte apropiati (cu varste cuprinse intre 25-30 ani). Dorinta mea si a lor ar fi sa locuiesc cu prietenul meu si parintii acestuia, insa pe cale legala astfel incat niciunul din parintii mei sa nu ne poata atatca in vreun fel... Cum s-ar putea proceda pentru aceasta? Am incercat sa rezum povestea, insa daca aveti nevoie de informatii suplimentare puteti sa ma intrebati! Multumesc anticipat! :)
parerea mea e ca va cam grabiti.
diferenta de varsta este foarte mare si sincer cred ca o sa va schimbati in timp sentimentele pe care le aveti acum.
mama naturala ce parere are despre aceasta poveste ?
deja din ce relatati sunteti ca si casatoriti si nu cred ca este normal la acesta varsta .
mai frecventati scoala ?
e un pas foarte mare cel pe care vreti sa-l faceti.
sa nu regretati mai tarziu. eu zic sa va puneti ordine in idei si sa incercati sa va creati o independenta sa nu depindeti de nimeni pe viitor nici chiar de actualul prieten.
poate ma insel dar viata nu e chiar asa de simpla cum o vedeti la 16 ani.
ati implinit aceasta varsta ?
Imi pare rau pentru ceea ce se intampla cu familiata, din pacate si eu am avut o experienta asemanatoare si inteleg dar, nu e cea mai buna solutie cea pe care o relatezi tu. Cel mai bine este sa fii tu sigura pe ceea ce doresti in viata , sa poti sa te descurci fara s adepinzi de cei ce sunt pe langa tine si mai apoi sa-ti intemeezi o famailie. Daca nu e cu suparare parerea mea este ca tu te agati de orice promisiune numai sa scapi de acasa si de "cosmarul" pe care il simti in acea casa. Discuta cu tatal tau sau mama ta fata in fata si cu siguranta vor gasi o cale de mijloc, fuga nu rezolva nimic, mai tarziu ai sa regreti clipele de copilarie care trec foarte repede.
Ai grija ca in viata lucrurule nu sunt intotdeauna asa cum par a fi.
La 16 ani orice incercare de ti se impune ceva este privita ca un abuz. Si asa este normal. Se face trecerea de la "accept autoritatea parinteasca" la "sunt adult si pot sa hotarasc pentru mine". Drumul de la prima la cea de-a doua nu este lin nici in familiile nedestramate si ,cu atat mai mult, nu este lin in familiile in care se regasesc problemele pe care le expui tu.
Inainte de a ne da cu parerea poate ar trebui sa ne explici care sunt abuzurile pe care le suferi. Poate cineva poate gasi o modalitate prin care sa te ajute.
A te muta cu prietenul tau si familia acestuia NU este o miscare buna, indiferent de situatia ta de acasa.
Daca simti nevoia si crezi ca poti sa traiesti independent de parintii tai ar trebui sa cauti o cale prin care sa te poti intretine singura in timp ce iti termini studiile. A te aseza sub ocrotirea unui strain NU este o alegere buna.
Nu degeaba legea este asa cum este.
Si in ultimul rand, prietenul tau de 32 de ani locuieste cu parintii lui? De ce?
Ultima intrebare a lui mirebire mi se pare extrem de corecta! Gandeste-te de ce un barbat de 32 de ani nu este intr-o relatie cu o femeie mai apropiata de varsta lui, si mai ales de ce ar locui impreuna cu mama sau/si familia lui. Oricate zile negre ti-ar face mama vitrega sunt aproape sigura ca tatal tau te iubeste di iti vrea binele! Nu pleca doar din cauza unor neintelegeri, oricat sunt momentan de acute (cu conditia sa nu fie ceva foarte grav). Nu fugi! Fuga nu e o solutie la nimic. Termina-ti scoala, astfel incat intr-o buna zi sa nu mai depinzi de nimeni, sa nu-ti poata nimeni "scoate ochii" ca locuiesti in casa lui, sa faci acele alegeri pe care le vei dori. Viata te asteapta cu multe bucurii dar si cu multe probleme, rezolvarea lor nu e imi iau jucariile si plec. Spune-i tatalui tau ca vrei sa vorbesti cu el, nu-i spune asta la "nervi". Alege un moment, vorbeste calm, fara acuze, cere-i sprijinul, spune-i ca-l iubesti si vei vedea ca raspunsul lui va veni imediat. Dar nu fugi! Iti va fi bine doar pentru un rastimp foarte scurt...iar de platit vei plati insutit!
Drepturile la 16 ani
Queen10
Buna ziua am 16 ani, iar iubitul meu 18 ani si suntem impreuna de 1 an si 3 luni. Tatăl meu biologic m-a parasit cand aveam numai 10 luni asa ca acuma am un ... (vezi toată discuția)