Subscriu la ce a spus gi_jane2.
Si eu mi-am dorit la nastere sa-mi fie recunoscut copilul de catre tatal biologic. Acesta a refuzat cu inversunare, ba chiar m-a amenintat sa nu indraznesc sa-i cer ceva.
Iar dupa 3 ani de disparitie, cand copilul vorbea, mergea, greul cel mare trecuse, m-am trezit chemata in instanta pentru "drepturile" tatalui. Si de 3 ani sunt tot tarata prin procese.
Asa ca...vedeti daca merita!
Copilul conceput poate fi recunoscut de catre un barbat care pretinde ca este tatal acestuia, de exemplu prin testament însa recunoasterea îsi produce efectele numai daca, la nastere, copilul este din afara casatoriei. Sa presupunem ca, dupa recunoastere, dar înainte de nasterea copilului, mama acestuia se casatoreste. Copilul beneficiaza de prezumtia de paternitate. Este un caz aparent de dubla paternitate. Daca sotul mamei tagaduieste paternitatea copilului, acesta este din afara casatoriei, iar recunoasterea care a fost facuta înainte de nastere este valabila, copilul având paternitate stabilita, deoarece a disparut cauza de nulitate a recunoasterii. Desigur in practica nu se prea intalneste caz de acest gen si sincer daca tatal are o situatie materiala buna merita sa va zbateti, dar daca e lipit pamantului mai bine cresteti-l singura ca e mai usor. In cazul in care acesta va recunoaste copilul, automat neconvietuind impreuna trebuie sa introduceti actiune de stabilire a domiciliului copilului la dvs. precum si de incredintare si eventual fixare a pensiei de intretinere. Si cum mai nou custodia se da la comun, chipurile instinctul patern este foarte mare, de fiecare data veti fi nevoita sa alergati dupa tata sa va dea acordul sa-i faceti acte copilului, sa-l trimiteti in vacanta, sa-i faceti pasaport, act de identitate, interventii chirurgicale, etc. Asa, fiind singura comandati si executati. Daca insa tatal e de treaba atunci merita sa luptati pentru ca minorul sa fie recunoscut, dupa nastere actionati tatal in judecata, solicitati testul ADN si gata.