In primul rand , va urez sa aveti multa sanatate si curaj !Am citit mesajul d-voastra si ....inteleg ca sunteti dispus sa va iertati sotia si sa continuati aceasta casnicie.
Cred ca, la intoarcerea sotiei in tara ar trebui sa aveti impreuna o discutie. Daca amandoi va doriti sa continuati ,situatia este rezolvata.
Daca insa ,din pacate , se va ajunge la divort, atunci ar fi bine sa va ganditi cum sa aveti un divort cat mai 'usor de suportat', atat pentru sanatatea dvoastra,cat si pentru copilul pe care il aveti(Sa va traiasca! ).Ar trebui sa luati in considerare ,daca se va ajunge acolo, divortul la mediator.
Inca o data va doresc multa sanatate !
Daca nu veti reusi sa salvati casnicia si veti ajunge la divort, va trebui sa probati culpa sotiei in desfacerea casatoriei.
Se va pune problema custodiei care in prezent este una comuna pt ambii parinti. Daca doriti o custodie comuna va trebui sa convingeti instanta ca este mai bine ca minorul sa fie crescut de dvs, in mod exclusiv. Insa va trebui sa va ganditi si la faptul ca o sotie vinovata nu e neaparat o mama iresponsabila.
Este posibil ca instanta sa doreasca audierea minorului. Legea impune acest fapt de la 10 ani, insa instanta - pentru motive temeinice - poate audia minorul de 9 ani.
Va trebui sa aratati ca aveti o locuinta stabila si adecvata cresterii minorului.
Separat de divort se va pune problema partajului, atat a bunurilor dobandite in timpul casatoriei, cat si a datoriilor.
Sfatul meu este sa incercati sa rezolvati cat mai multe aspecte pe cale amiabila.
Cinste dvs stimate domn pentru generozitatea sufleteasca de care dati dovada, pentru putinta de a ierta un om care ar fi trebuit sa va fie aproape, mai mult ca oricand, acum cand sunteti bolnav. Cinste dvs ca si intr-o astfel de perioada dificila va ganditi in primul rand la copil si in al doilea rand la sotie. Sigur ca ar fi bine sa va puteti impaca, desi e greu sa reconstruiti increderea intre dvs, dupa un asemenea episod. Stiu ca dna av Gerberga are dreptate cand va spune, ca din punctul de vedere al instantei, o mama vinovata nu inseamna si o mama iresponsabila. Eu personal nu sunt de acord cu acest punct de vedere. Atunci cand un sot, care e si parinte, face gesturi incompatibile cu casnicia, el/ea pericliteaza si soarta copilului, nu doar a casniciei. In sfarsit, cred ca sfatul de a alege o cale cat mai putin contondenta, adica calea amabila, este de preferat. Va scuteste de suparari, nervi, suferinta in plus si nu in ultimul rand cheltuieli. Nimic insa, daca nu gresesc, nu va opreste de a cere pe calea ordonantei stabilirea domiciliului copilului la dvs, exercitarea autoritatii parintesti exclusiv de catre dvs (sotia fiind plecata din tara) si o pensie alimentara pentru cel mic. A astepta la cheremul cuiva, care a avut inima de a va parasi lasand 50 de lei pentru paine unui om suferind si propriului copil, nu cred ca e o idee prea buna. S-ar putea sa se intoarca, sa va ceara sa fiti de acord sa mai plece doar pentru o saptamana, doua cu copilul, in strainatate, dvs, de buna credinta sa acceptati cu speranta ca va si impacati, iar dansa sa plece cu copilul, pe care doar foarte foarte greu l-ati mai vedea intr-o astfel de situatie. Exista astfel posibilitatea de a nu va mai vedea fiul si de a ramane cu toate datoriile. Stiti...paza buna trece primejdia rea! Daca e sa va impacati, puteti sa va impacati chiar si divortati, asa ca...mai ganditi-va si mai cereti sfaturile domnilor avocati de aici. Oricum, nu stati degeaba, caci nimic nu se rezolva de la sine.