Dreptul la eliberarea certificatului de inregistrare OSIM

Daca autorul desenelor si modelelor industriale le-a creat in cadrul atributiilor de serviciu, conform cuprinsului textului art.3 alin.3 din Legea 129/1992 - dreptul la eliberarea certificatului de inregistrare aparţine "persoanei care l-a comandat" (angajatorul in cazul acesta), chiar daca modelul nu a fost inregistrat la OSIM in perioada contractului.

Legea 129/1992 prin art. 3 (3) da dreptul la inregistrare angajatorului, insa nu precizeaza nimic despre cazul mai sus mentionat, in care autorul isi inregistreaza desenele/modelele cand nu mai este salariat.
Sa reanalizam art. 3 (3). Termenul "atributii de serviciu" este definit in HG 211/2008 la art. 6 (4) "Atributii de serviciu vor fi considerate acele atributii prevazute in contractul de munca sau in anexele recunoscute sau semnate de salariat; fisa postului nu se ia in considerare decat in cazul in care face parte integranta din contractul de munca."
Contractul de munca este unul standard in care este mentionat doar functia de "designer". Nu a fost semnata si nici nu face parte integranta vre-o fisa a postului la contractul de munca.
Intrebare: funcia "designer" din contractul de munca fara detalierea atributiilor da in continuare dreptul angajatorului la inregistrare? In cazul unui raspuns afirmativ pe ce articol de lege va bazati sau cunoasteti vre-o speta precum aceasta?

De asemenea conform art. 2 (b) din 129/1992 autorul este persoana fizica care a creat desenul sau modelul. Nu poate fi o firma. O data ce autorul nu mai e angajat al firmei, unitatea angajatoare nu poate inregistra fara acordul autorului conform art. 41 (1). De aici nu se poate interpreta ca dreptul de eliberare apartine angajatorului atata timp cat autorul e angajat?

S-a dat solutia in cazul unui proces bazat pe cele de mai sus. Autorul si-a inregistrat modelele si desenele industriale dupa ce a fost dat afar de la firma (fortat sa-si dea demisia). Firma nu si-a aratat intentia de a le inregistra nici in perioada cat autorul era angajat nici in perioada unui numar de luni dupa ce autorul a fost dat afara.
Autorul a decis sa-si inregistreze la OSIM desenele si modelele. Dupa ce le-a inregistrat, hop si firma angajatoare cu proces prin care cereau instantei preschimbarea titularului certificatului de inregistrare.
Dupa audierea partilor, instanta a decis, ca dreptul la eliberarea certificatului de inregistrare este al celui care le-a comandat, precum mentiona si d-na avocat Florentina.
Aceasta e justitia si legea 129. Lege ce ar trebui sa protejeze in primul rand autorii. Creezi desene si modele industriale cu care firma iese pe piata ani de zile si-si maresc profiturile, esti fortat sa-ti dai demisia, jignit, umilit, dupa ce ti se peromis plata creatiilor tale, iar cand incerci sa te aperi inregistrandu-ti creatiile tale, instanta intepreteaza legea 129 ca dreptul e tot al "celui care a comandat". Legea 129 nu spune nicaieri ca dreptul de inregistrae este al celui care a comandat pentru totdeauna. La cum este formulata, Art. 3 (3) eu interpretez ca se aplica in cazul in care autorul este salariat. Cand autorul e deja somer de ce sa se aplice? Care e motivarea? In comunicarea instantei, aceasta se referea la continutul Art. 3 (3) care da dreptul "celui care a comandat" dar nu a motivat in nici un fel de ce somerul care era autorul creatiilor nu avea dreptul la inregistrare. Mi se pare comoda motivarea instantei si nedreapta fata de autorul somer.

Raspunsul am tinut sa-l dau acelora care sunt sau vor fi in situatii similare pt a sti cat de interpretabila e legea 129/1992 si "cat ii poate ajuta". Raman la parerea ca nu e deloc moral si nici just ca autorul sa nu aiba dreptul sa-si inregistreze creatiile atat timp cat nu mai este angajat, iar angajatorul nu-si arata intentia de a inregistra creatiile (care in cazul acesta nu au fost onrate conform promisiunilor).