am incheiat o promisiune de cesiune de creanta cu o persoana indreptatita la despagubiri.contractul este in termen.intre timp ,doi baietei,cunoscuti ai cedentei,spun ca vor sa cumpare ei creanta dar direct de la cedenta si platesc in 30 zile;ok,ne/am inteles cu banii,iar eu am primit un mandat remunerat din partea ei.contractul meu de promisiune nu este denuntat.intre timp ,baietii nu gasesc cumparator la pretul convenit,dar o conving pe cedenta sa vanda altciuva cu mai putin si ca nu este nici o problema ca are contract cu mine,nu e bun.acompaniati de o armata de avocati platiti sa apere interesele angajatorului lor,adica noul cumparator,aproba tot si sfatuiesc in acest sens.mentionez ca,datorita unui impediment care nu are relevanta acum nu am notificat prefectura despre promisiunea pe care o aveam.stiu ca nu am actiune impotriva cumparatorului si nu am nici un act direct cu baieteii.E posibil totusi ,coroborand cele doua contracte-sa le fac o plangere pt.inselaciune baietilor?cu ea nu prea am treaba,nu intelege prea bine ce a facut,stiu ca ea terbuie reclamata pt.inselaciune,dar ea a fost inselata la randul ei.Va rog,un sfat,se poate sa am sanse daca ii reclam pe ei?
Inselaciune nu are cum sa fie din partea celor "doi baieti", daca formulati dvs. plangere.
Daca beneficiara despagubirilor formuleaza plangere, si in cadrul aceluiasi dosar formulati si dvs. plangere, constituindu-va parte civila, poate aveti mai multe sanse de reusita.
Insa cum simplele afirmatii nedovedite pot ramane doar simple afirmatii, aveti nevoie de probe:inscrisuri, martori, expertize-dupa caz.
multumesc pt atentia,probe sunt,stiu despre existenta lor de la rudele cedentei,in afara celor doua contracte exista denuntarea dintre cedenta/baieti precum si ,pe langa ctr cu tertul cumparator ,a unei conventii incheiate intre baieti/tertul cumparator,toate autentificate.Considerati ca acestea pe langa declaratiile martorilor/dintre rudele cedentei/nu constituie un suport puternic pt.o plangere penala?