Exercitarea autoritatii parintesti, pensie de intretinere minor

Am declarat apel impotriva a doua din cele patru hotarari pronuntate in procesul de desfacere a casatoriei.
Dispozitiile atacate se refera la:
1. exercitarea exclusiva de catre tata a autoritatii parintesti cu privire la minora (in varsta de 17 ani si 6 luni la data depunerii cererii de apel) (!!!);
2. cuantumul pensiei de intretinere datorate minorei si data de la care trebuie executata obligatia de plata a acesteia.

1. Cum se judeca apelul pe acest capat de cerere, avand in vedere ca la data primului termen de judecata, minora se va afla in pragul majoratului (va implini 18 ani la 2 saptamani dupa data primei infatisari)? Poate declara instanta de apel ca judecata nu mai are obiect in cazul acesta?

2. Cand a facut precizari cu privre la cuantumul pensiei de intretinere datorate minorei, instanta de fond "a tinut seama de faptul ca reclamanta-parat acorda singura intretinere fiului partilor care, desi major, se afla in continuarea studiilor si pe care paratul-reclamant a inteles sa nu il mai sustina financiar, motivat de faptul ca este de partea mamei sale" si a diminuat suma (calculata oricum gresit pornind de la nivelul veniturilor brute).
Pot ataca aceasta decizie (lasand la o parte eroarea materiala strecurata) cerand anularea ei in baza propriei admiteri a instantei, aceea ca fiul major este in intretinerea mea exclusiva?
Stiu ca fiul major avea calea proprie de chemare in judecata a tatalui sau pentru a dobandi pensie de intretinere de la acesta, dar a refuzat sa o faca si l-am inteles in parte chiar daca situatia in care ne aflam este una critica dpdv material si nu numai. Poate da instanta solutie favorabila acestei cereri sau se va crampona de calea pe care legal putea s-o urmeze fiul major, chiar daca era una nedemna, aceea de a-si chema parintele in judecata pentru obtinerea a ceea ce de drept i se cuvine si care, dpdv financiar ar fi fost de trei ori mai mult valoric decat ceea ce ii datorez eu legal fiicei minore?
Instantele nu judeca dpdv moral dar ma gandesc ca legile au la baza precepte morale. Ori asa cum am fost impiedicat de sotul meu prin abuz (verbal, fizic, psihic...) sa ma ingrijesc de fiica noastra minora, care la randul ei a fost terorizata de tatal ei prin actiuni iresponsabile (amenintari la adresa mea, santajarea ei directa ajungand in final s-o manipuleze) pentru a-i impune sa nu aibe o relatie fireasca cu mine, morala ar fi o solutie de anulare a acestei hotarari sau macar aceea de punere in aplicare de la data pronuntarii definitive a hotararii si nu de la data inaintarii cererii reconventionale. Legal insa, este posibila?
Pare poate incredibil ca fiica mea a optat pentru a fi incredintata tatalui, dar speta este complexa, sunt de analizat multe aspecte care nu-si au rostul aici pt cei de pe forum. Din pacate, dupa judecata pe fond a cererii, am constatat ca nici instantele nu judeca astfel de cauze urmarind asa cum se impune "interesul superior al minorului". Pot spera oare la altceva in apel sau este tardiv? Nu vreau sa se inteleaga ca este vorba de orgoliu ci imi doresc, copiii mei sa creda in actul de justitie, iar fiica mea, la varsta pe care o are si la care se formeaza ca adult, sa regaseasca valoarea principiilor dupa care se calauzea candva si care nu permit minciunii sa se intruchipeze in virtute.
Daca emotiile nu-si au locul aici, sa-mi fie iertata divagatia iar celor care-mi vor raspunde la intrebari, le multumesc anticipat.