Buna ziua
As dori sa aflu parere dv asupra a 2 aspecte
In primul rand sunt tatal unui baietel de 3 ani si 2 luni totodata divortat de 2 ani.In timpul divortului am cazut de acord cu mama copilului asupra unui program de vizitare (2weekend/luna + 1sapt vara + 1 sapt iarna) care ulterior in hotarare a aparut weekendul 2 din fiecare luna(nu am atacat-o deoarece mama copilului a promis ca isi va tine cuvantul)(ulterior si l-a tinut contra unor sume de bani).In acesti 2 ani am reusit sa-mi vad copilul zi de zi in fiecare dimineata in parc cu sprijinul bonei care m-a inteles (fara ca mama copilului sa fie de acord)
1. In urma cu o saptamana mama copilului l-a inscris la o gradinita privata (inclusiv cu transport).Am purtat o discutie cu patroana in care am solicitat sa-l pot vedea acolo insa aceasta mi-a replicat ca nu se poate si ca nu discuta decat cu mama cu care a semnat un contract(totodata mi-a spus ca a fost conditia necesara pusa de mama pt a-l inscrie la acea gradinita).
Ce cai de atac as avea si ce ma sfatuiti sa fac?
2. In urma unei cereri de schimbare program vizitare care ar putea fi maximum care se poate obtine?.De exemplu ar exista posibilitate sa-l iau de la gradinita si sa-l duc la domiciliul mamei....sau macar din 2 in 2 zile sa-l pot vedea....pt ca 2 wekenduri pe luna mi se par inumane
Poate va precizeaza politistul care e temeiul legal pentru o astfel de hartuire in tara noastra, caci in afara de temeiul din filmele americane care nu vad sa tina in instanta, eu nu gasesc un altul.
Cat priveste restul, dumnezeule! Ca nu deranjati copilul, ca doar vreti sa-l vedeti... chiar nu vi s-a facut mila macar (daca din iubire nu intelegeti ca nu e in interesul minorului) de reactia si amploarea emotionala a acelei vizite de "10 minute"? Ati revenit la gradinita iar si iar?
Eu cred ca e o hartuire, ca va hartuiti emotional copilul, nelasandu-l sa se adapteze la viata lui dupa despartirea dv. de mama... ori lungindu-i nejustificat perioada de adaptare... Dar asta nu are temei legal.
IN schimb, parca vad ca ramaneti si fara weekendul ala din aceasta cauza! Si o sa spuneti iar cat e de nedreapta viata, justitia din Romania etc.
Dar nu e normal sa traumatizati copilul zilnic, e inuman ceea ce faceti! E egoist, caci dv. va face mai mjult bine decat copilului.
Daca doamna il duce la un psiholog, sansele sunt reale ca acesta sa arate unei instante ca astfel de vizite constante creeaza mici traume in viata psihica a copilului... si ca fara ele i-ar fi bine...
Si uite-asa, mi-e sa nu ajungeti sa-l vedeti si mai putin...
Sper sa apreciati mesajul meu ca o picatura de realitate si nu de rautate.
Va doresc un copil fericit!
Va multumesc pt raspuns si va asigur ca il tratez ca pe o opinie avizata
Totusi 2 ani de zile (de la divort) zi de zi mi-am vizitat copilul prin parcuri.Credeti ca l-am traumatizat facand acest lucru?( +2 weekenduri/luna de vineri pana luni)
Primul lucru care l-am facut dupa divort a fost intilnirea cu un psiholog specializat in copii care m-a indrumat in acest fel:"Incearca sa petreci cat mai mult timp de calitate de el ca si cum ai fii langa el"
In plus de asta copilul este cel care (dupa cum imi spune bona in fiecare seara) intreaba" de ce nu a venit tata?
In rest,juridic, cred ca aveti dreptate
Apreciez in mod deosebit comentariile dv pe care le-am urmarit si in alte topicuri de aceea spuneti-mi direct:
E mai bine pt el sa ma limitez la 1 weekend/luna?Sa fac ce ma indeamna el sau cum ar vrea maica-sa?
Daca plecati de la ideea ca Avlil are dreptate, deja ati pierdut din toate punctele de vedere.Nu il mai vizitati.
De pierdut nu mai aveti ce pierde intrucat ceea ce aveti e practic atat de putin incat aproape ca nu exista.
Instantele nu pot sa procedeze la o interzicere a drepturilor parintesti asa pur si simplu din motiv ca asa vor ele.Acest lucru nu se poate realiza in realitatea juridica ( nici macar in Romania)
Nu aveti decat de castigat in caz de judecata daca judecata se va desfasura in mod inteligent.Daca judecata se va desfasura intr-un mod defectuos in ceea ce va priveste veti ramane cu ceea ce aveti.Adica, aprope nimic...
Domule Clau, nu pot eu sti cum e mai bine pentru micut...
Mie imi pare ca o mica trauma de cate ori se desparte de dv. si, poate, ma gandeam eu... cine stie, poate ca daca ii explicati incet-incet noua situatie, ii aratati ca il iubiti si cand nu e cu dv., si cand e cu mama, si cand nu-l inveliti seara va ganditi la el... poate ca ii va fi mai usor sa se impace cu noua situatie... caci el trebuie sa-si continue viata, sa se adapteze cat mai repede, asa incat sa nu dezvolte frustrari etc.
Insa, din pacate, asta nu cred ca pot sti eu, mama ar putea fi subiectiva, iar copilul are un discernamant limitat la varsta si dezvoltarea lui... El poate ca stie ce vrea, dar nu e musai ce-i face cel mai bine...
Si opinia noastra, aici, e subiectiva, caci nu cunoastem intreaga situatie si dam pareri, bine intentionate, insa numai pe fragmente de realitate.
Ideea cea mai buna ar fi ca un psiholog sa vorbeasca cu micutul, nu cu dv., dar stiu ca asta depinde de mama... Sau poate ca il puteti duce in zilele dv. de vizita, de cateva ori, ca sa va spuna psihologul cum ar fi mai putin dureros pentru copil...
Desi e un lucru foarte greu acceptat de parinti, eu consider ca un lucru care ar putea aduce multe beneficii ar fi sa colaborati cu celalalt parinte. Chiar daca inseamna orgoliu imens inghitit, dar sa o sunati pe mama de ziua ei, sa-i dati o floare de 8 martie, sa-i spuneti ca opinia ei e foarte importanta (chiar daca dv. o puteti cenzura in masura in care intervine peste drepturile dv.), sa o intrebati asa, intr-o doara, oare ce sa faceti in weekendul viitor cu copilul, daca are vreo idee...
Apoi, evident, ii puteti spune ca a fost prea innorat sau ca n-ati gasit bilete... ori ca micutul nu a vrut... Dar daca un parinte vede ca nu incercati sa-l privati pe el de copil, ci incercati sa pastrati o legatura de familie toti trei, nu vad ce rau ar putea face, atat pentru dv., pentru celalalt parinte, dar mai ales pentru copil...
O femeie e magulita de complimente, chiar daca raspunde taios initial la ele pentru ca inca e nervoasa de esuarea relatiei...
Folositi orice ca sa va creati un cadru in care, cine stie, veti putea avea acces mai mult la copil...
Asa puteti ajunge sa va luati copilul de la gradinita cand mama are putina treaba dupa munca, mai faceti schimb de cate un weekend, lucrurile pot deveni mult mai relaxate.
Iar detensionarea va fi, cu siguranta, benefica.
Bineinteles ca astea sunt chestiuni generale si dv. numai puteti aprecia in ce masura vi se pot aplica.
Va doresc mult succes si va multumesc pentru intelegerea ca nu sunt rau intentionata sau partinitoare... Nu stiu ce as face eu pentru copilul meu, cand il voi avea, dar sper din inima ca voi putea trece peste ceea ce doresc eu pentru binele lui. Stiu ca va fi greu.
Succes! Asteptam pareri in continuare.
Claudiu, mersi pentru denigrarea si atacul virulent si, mai ales, iti multumesc mult pentru lipsa argumentelor. :D Eu cred ca o abordare prieteneasca a mamei acelui copil il poate duce pe tata la chiar mai multe vizite... la iesiri in oras chiar cu totii in timpul cand nu e programul lui, asa incat sa castige timp cu acesta.
Apoi, tocmai din cauza acestei apropieri poate avea dovezi sau observa mai usor cum isi exercita mama atributiile, daca sunt ok sau defectuos, poate aduna probe, poate cere mariri ale programului ulterior pe baza ca pana si mama a acceptat ca e nevoie de mai mult, poate avea martori cae sa confirme ca mama il lasa pe minor sa petreaca mai mult timp cu el...
Si uite-asa, ar ajunge la mai bine. Iar daca gaseste motive, poate cere chiar reincredintarea, dupa caz si situatie.
Dar asa, doar sa spui ca daca asculta oamenii un om pierd... jenant pentru un jurist.
Avlil, chiar nu vad in ce a constat atacul virulent la care faci referire.
Am fost stupefiat ca un om nu intelege ce drepturi are si intelege sa isi ingadeasca singur drepturile.Si acesta e un drept intrucat numai statul si tertele persoane nu au dreptul de a-i incalca drepturile.El insusi poate proceda in acest fel.
Din punctul meu de vedere il priveste ceea ce face intrucat nu va fi singurul copil din Romania care va creste fara tata.
Ii urez multa intelepciune si succes daca gandeste ca are sanse.Daca nu gandeste ca are sanse oricum e sortit esecului si ar fi un nonsens sa ii urez succes.
Desi e un lucru foarte greu acceptat de parinti, eu consider ca un lucru care ar putea aduce multe beneficii ar fi sa colaborati cu celalalt parinte. Chiar daca inseamna orgoliu imens inghitit, dar sa o sunati pe mama de ziua ei, sa-i dati o floare de 8 martie, sa-i spuneti ca opinia ei e foarte importanta (chiar daca dv. o puteti cenzura in masura in care intervine peste drepturile dv.), sa o intrebati asa, intr-o doara, oare ce sa faceti in weekendul viitor cu copilul, daca are vreo idee...
Apoi, evident, ii puteti spune ca a fost prea innorat sau ca n-ati gasit bilete... ori ca micutul nu a vrut... Dar daca un parinte vede ca nu incercati sa-l privati pe el de copil, ci incercati sa pastrati o legatura de familie toti trei, nu vad ce rau ar putea face, atat pentru dv., pentru celalalt parinte, dar mai ales pentru copil...
O femeie e magulita de complimente, chiar daca raspunde taios initial la ele pentru ca inca e nervoasa de esuarea relatiei...
Folositi orice ca sa va creati un cadru in care, cine stie, veti putea avea acces mai mult la copil...
Asa puteti ajunge sa va luati copilul de la gradinita cand mama are putina treaba dupa munca, mai faceti schimb de cate un weekend, lucrurile pot deveni mult mai relaxate.
Iar detensionarea va fi, cu siguranta, benefica.
Bineinteles ca astea sunt chestiuni generale si dv. numai puteti aprecia in ce masura vi se pot aplica.
Va doresc mult succes si va multumesc pentru intelegerea ca nu sunt rau intentionata sau partinitoare... Nu stiu ce as face eu pentru copilul meu, cand il voi avea, dar sper din inima ca voi putea trece peste ceea ce doresc eu pentru binele lui. Stiu ca va fi greu.
Succes! Asteptam pareri in continuare.
Este evident ca intelegerea si colaborarea reprezinta cheia succesului atunci cand sunt implicati copii (si nu numai)Din pacate notiunea se aplica la 2 persoane si cand uneia dintre ele i se pare ca are in mana numai asi (si conform legilor si a aplicarii lor chiar ii are)..........judecati dv mai departe
Propunerile dv le-am aincercat deja: de ziua ei un tort cu mesajul "la multi ani mami".....s-a refuzat.....de 1 martie flori....nu a deschis usa...le-am lasat la portar...de 8martie tot flori prin curier de data asta...am inteles ca le-a dus la gradinita....nenumarate apeluri la colaborare inclusiv prin prieteni comuni
Poate nu intelegeti pt ca nu aveti suficiente date: "fosta" e implicata de 2 ani intr-o noua relatie si cum se intampla, asta a insemnat multe iesiri , concedii prelungite, etc de care m-am bucurat si eu in sensul ca copilul l-a lasat la mine.Deci faptul ca de 2 ani am putut fi apropiat de copil se datoreaza nevoii de confort personal al "fostei" .Acum observa insa ca copilul e distant(ca sa nu folosesc termeni mai duri) cu ea si a schimbat foaia.Am auzit si comentarii de genul: "sa-si vada de viata lui ca eu i-am gasit alta tata copilului' Mi se pare super Ok ca vrea sa-si imbunatateasca relatia cu copilul dar de ce tb s-o faca prin ejectarea mea?
Mi-a duc aminte de o ruda, chirurg, care intodeauna cand cineva din familie se opera il trata de genul "nu te mai vaita atat ca nu e mare lucru"....pana cand i s-a intamplat lui si si-a schimbat complet opinia
Prin asta vreau sa spun ca desi apreciez opiniile dv, inteleg ca de la un punct dv nu mai puteti intelege starile prin care treci in astfel de situatii
In comentariul pe care il faceti colegului dv vorbiti de reincredintare.Deci asta e solutia?Am cunoscut avocati care mi-au prezentat cazuri in care s-a reusit .....dar probabil ca stiti mai bine ca mine cum.Asta e ultima solutie.
Ce parere aveti despre o instanta care in urma administrarii de probe constata ca actiunile unuia dintre parinti(sau a ambilor) nu sunt interesul copiilor si atunci obliga partile sa se "trateze".Cu alte cuvinte daca nu actionezi/actionati in interesul copilului va leg?.Mie mi se pare interesant
Vizitarea minorului
mary1970
In urma divortului, mamei ii este incredintat copilul minor, iar tatal are drept de vizita in week-end. Dupa diverse sicane pe care le face tatal cand afla ca ... (vezi toată discuția)
Divort
cozma maria
Am si eu cateva intrebari.
Am ajuns la intelegere cu sotul meu ca vrem sa divortam, dar avem un copilas de 4 ani. Eu nu mai stau cu sotul in satul in care am ... (vezi toată discuția)
avocatnet.ro explicăm legislația
custodie.comuna