Buna ziua. Problema este urmatoarea: fratele meu(15 ani) a facut plangere in urma cu 2 luni pentru un telefon care i-a fost luat. El a inmanat telefonul pentru a evita alte repercursiuni si nu i-a mai fost dat inapoi. Plangerea a fost depusa in seara in care s-a intamplat tot si actiunea a fost incadrata la furt. In urma cercetarilor, s-a aflat numele si domiciuliul persoanelor care au facut acest lucru, dar ieri mama si fratele meu au fost chemati la politie pentru a fi "sfatuiti" de catre inspectorul sef sa isi retraga plangerea deoarece el a intocmit dosarul pentru furt si era de fapt un abuz de incredere. El a sustinut ca impreuna cu procurorul a ajuns la concluzia ca plangerea nu ar avea sanse sa fie rezolvata in justitie si a sfatuit-o pe mama (in calitate de tutore al fratelui meu) sa retraga plangerea. Deci, nu numai ca bunul nu a fost recuperat, suma de bani care constituie contravaloarea bunului,dar nici cei 2 care au savarsit actiunea nu au suferit nicio masura legala. Ba mai mult, victima ar trebui sa renunte. Aceleasi persoane au mai furat, de data aceasta, telefoanele a altor 2 colegi de-ai fratelui meu in interval de aproximativ o luna. Intrebarea mea este: aceasta abordare este normala in justita romaneasca? Ar trebui sa iesim cu frica din casa ca azi ni se fura un bun si maine ni se poate intampla altceva mai grav pentru ca infractorii nu suporta nicio repercursiune si continua in ilegalitate pentru ca vad ca se poate? multumesc.
Sa mearga mama cu copilul la poilitie sa dea declaratie si sa indice pe ceilalti 2 carora le-au fost furate telefoanele de aceiasi faptuitori. O sa fie obligati politistii sa faca cercetari.
Cu privire la retragerea plangerii, politistul va poate sugera dar nu va poate obliga, dar e posibil ca din urma cercetarilor sa fi reiesit ca de fapt e abuz de incredere(adica baiatul a dat telefonul de bunavoie )
Ideea e sa nu luati de bun chiar tot ce va spune fratele, pentru ca va poate si minti cu privire la unele aspecte, de frica sa nu-l certati
a dat declaratia in urma cu 2 luni in care a spus ca a dat telefonul de buna voie, dar de frica. Asa ca,il cred. E abuz de increde, dar inspectorul nu a putut deduce asta din seara respectiva? Si in cazul celorlalti 2, e furt. Unul dintre ei a depus plangere si celalalt,nu. Cercetarile au fost facute, politia cunoaste datele faptuitorilor, numele si adresa, dar nu s-a luat nicio masura legala. Si cel mai aberant e ca inspectorul a indeamnat-o pe mama sa retraga plangerea, lucru pe care mama l-a refuzat. Chiar daca faptuitorii sunt minori, asta nu inseamna ca ar trebui sa iasa nesifonati din toata aceasta intamplare, cand e clar ca lucrurile se repeta.
Daca este adevarat ceea ce sustineti situatia este foarte ciudata.
Ori nu exista probe ori se intampla alte lucruri necurate...
Aveti dreptul de a va angaja avocat si daca veti proceda asa lucrurile se vor limpezi.
In caz contrar, probabil ca, problemele vor continua si va veti tot stresa.
Esential este faptul daca exista sau nu probe din care sa rezulte vinovatia infractorului.
Daca nu exista probe nici avocatul nu va poate ajuta.Dar, problema dvs. este aceea ca nu puteti sa cunoasteti daca exista sau nu probe la dosar.