Raspunsul difera in functie de existenta sau inexistenta culpei dumneavoastra, astfel cum va fi retinuta de instanta:
In cazul in care instanta va constata culpa comuna va putea pronunta divortul, chiar fara acordul dumneavoastra.
In cazul in care instanta va constata culpa exclusiva a reclamantului (sotul), iar dumneavoastra nu introduceti cerere reconventionala (prin care sa cereti pronuntarea divortului din culpa exclusiva a sotului) atunci instanta va respinge cererea si nu va putea pronunta divortul, cu exceptia cazului in care ati fost separati in fapt pe o perioada de cel putin 2 ani.
Casatoria nu reprezinta o inchisoare. O casatorie poate fi desfacuta si daca unul dintre soti se opune. Separarea de 2 ani obligatorie.. nu-mi rezulta de nicaieri. Nu este vorba de cetateni straini care vor sa divorteze in Romania. Faptul ca aveti copii nu impiedica divortul. Puteti cere domicilierea copiilor la dv. stabilirea pensiei de intretinere cu respectarea evident a drepturilor tatalui in privinta lor. In privinta culpei exclusiv a sotului dv. trebuie sa aveti dovezi absolut clare si fara echivoc, martori, etc. dar... la ce va foloseste? Nimeni nu poate fi obligat sa ramana intr-o casatorie pe care nu o doreste. Daune morale ca va inseala (asa cum afirmati, atentie cu dovezi inechivocabile) dupa 3 ani de casatorie. ? Nu. Legea spune dupa 20 de ani, in anumite conditii, deci...In afara de sicane fara rezultat....E mai bine sa discutati si sa trovati un acord.
Ceea ce am scris mai sus isi are baza in art. 933-934 CPC coroborat cu art. 373 Cod Civil.
"(3)Daca paratul nu a formulat cerere reconventionala, iar din dovezile administrate rezulta ca numai reclamantul este culpabil de destramarea casatoriei, cererea acestuia va fi respinsa ca neintemeiata, cu exceptia cazului in care sunt indeplinite conditiile prevazute la art. 934 privind pronuntarea divortului din culpa exclusiva a reclamantului." art. 933 CPC
Art. 934 CPC: Divortul pentru separarea in fapt indelungata
"(1)Cand sotii sunt separati in fapt de cel putin 2 ani, oricare dintre ei va putea cere divortul, asumandu-si responsabilitatea pentru esecul casatoriei. In acest caz, instanta va verifica existenta si durata despartirii in fapt si va pronunta divortul din culpa exclusiva a reclamantului."
Deci cum spuneam si mai sus: in cazul in care instanta va constata, pe baza probelor "clare si neechivoce" ca sotul este singurul vinovat de destramarea casatoriei atunci aceasta nu va putea pronunta divortul atata timp cat va opuneti sau cat nu exista o separare in fapt de cel putin 2 ani.
Din punct de vedere al despagubirilor:
Puteti cere despagubiri pentru daunele morale si materiale, insa acordarea acestora este conditionata de lipsa culpei dumneavoastra in destramarea casatoriei. Baza legala este art. 388 Cod Civil si art. 918 alin. (1) lit. d Cod Procedura Civila.
Art.388 Cod Civil:
"Distinct de dreptul la prestaţia compensatorie prevăzut la art. 390, soţul nevinovat, care suferă un prejudiciu prin desfacerea căsătoriei, poate cere soţului vinovat să îl despăgubească. Instanţa de tutelă soluţionează cererea prin hotărârea de divorţ."
Art. 918 CPC:
"La cerere, instanta de divort se pronunta si cu privire la:(...)
d) despagubirea pretinsa pentru prejudiciile materiale sau morale suferite ca urmare a desfacerii casatoriei"
P.S.: Ceea ce a afirmat domnul/doamna eclair despre indeplinirea conditiilor de 20 ani s.a.m.d. se refera la prestatia compensatorie (art. 390 Cod Civil) care are cu totul alt rol decat repararea prejudiciilor morale/materiale produse prin divort.
Este greu chiar foarte greu de dovedit culpa exclusiva a reclamantului. Banuieli, fara probe,practica instantelor o dovedeste.....Si daca reclamantul isi asuma vina, cu capul plecat cere desfacerea casatoriei.. ce se intampla...instanta va da o hotarare de "asteptare"? de 2 ani. Sau pana la urma reclamantul ce are de pierdut...dispare in peisaj 2 ani, si cu minorul ce se intampla? Va fi lipsit de prezenta tatalui deoarece mama doreste sa aplice art.934 Nu cred...In privinta despagubirilor, reclamantul va aduce cati martori vor fi necesari pentru a dovedi culpa paratei...iarasi practica instantelor, bat-o vina :)..deci art 388 c c si 918 cpc greu de aplicat in lipsa unor conditii fara echivoc cum insusi legiutorul si dv recunoasteti....cred ca speta divort este una dintre cele mai urate, in opinia mea sau poate nu numai a mea, o relatie destramata nu poate fi innodata cu forta si nu mi se pare justa incurajarea in directia "sa facem totul ca sa nu putem avea niciodata o relatie civilizata" macar pentru minorul rezultat din casatorie daca nu din respectul anilor petrecuti impreuna. Sigur ca "partea vatamata" in acest caz parata poate cadea in pretentii...sau sa ceara despagubire pentru cei trei ani petrecuti in casatorie...nu prea vad prejudiciul...in acest mod inclusiv reclmantul poate cere aplicarea acestui articol prin prisma faptului ca a fost indus in eroare deoarece comportamentul paratei a fost de natura sa duca la destramarea casatoriei samd. Putem broda pe aceasta tema oricat privind din ambele pozitii...Pana la urma tot la divort se ajunge, cu mai multa suferinta, timp pierdut, si nimic altceva