Lipsa program de vizita

Va multumesc frumos pentru sfaturi. Despartirea dintre doi oameni este grea si lasa urme atat adultilor cat si copiilor. Stiu ca este nevoie de timp pentru ca fiecare sa se acomodeze cu situatia. Este, de asemenea, foarte greu sa ii explici unui copil de 2 ani de ce nu mai este tati si de ce a stat in viata lui atat de putin. Am incercat sa nu ii arat nicio clipa supararea mea, pentru ca un copil trebuie sa se bucure de copilarie, pura, frumoasa, lipsita de dureri si de griji si i-am spus pentru inceput ca tati e plecat departe si ca o sa il vada atunci cand va putea veni. Dar tatal a avut absente lungi din viata lui, de luni intregi in care nici nu am stiut daca mai exista. Absente care pe mine, ca adult, m-au racit de el si care pe copil l-au facut sa se resemneze. Am incercat sa ii umplu golul copilului si chiar am reusit sa creez o armonie (poate ca doar aparenta, nu stiu, poate doar un psiholog ar putea spune in clar). Acum, de cand ne-a cautat iar si iesim cu copilul, este firesc ca acesta este mai agitat in ziua in care isi vede tatal, plange, are somnul tulburat. Stiu ca este normal ca un copil sa relationeze cu ambii parinti, insa in prezent imi este greu sa am incredere. Si, in plus, ma gandesc ca este nevoie ca si copilul sa aiba un ragaz pentru a se acomoda cu situatia. Imi doresc un copil fericit si, dna AVLIL, va multumesc pentru urare - orice mama isi doreste copilul fericit - ! Insa imi doresc ca si tatal sa dea dovada de responsabilitate si constanta, sa tina cont de nevoile si de problemele copilului (ca sunt ele de sanatate sau doar motivationale, emotionale, etc) si sa ii confere starea de siguranta si incredere. Inca odata, va multumesc!

Nu e greu pentru un copil de 2 ani sa inteleaga, va e greu dv. sa-i explicati. Iar aceasta greutate va fi resimtita in timp, in diverse etape, ca o durere a dv., ca subiect tabu, ca o durere a lui. Nu-i face bine, va strica actuala comunicare.
La 2 ani, nu se intampla lucruri anormale in conceptia copilului, se intampla lucruri pur si simplu si asta e.
E dureroasa despartirea pentru dv. ca dv. stiti din experienta despre viata altceva, pentru el s-a intamplat si asta e. La el nu exista durerea pe acre dv. o asociati cu despartirea, dv. insa i-o puteti transmite.
Ca sa nu arunce vina mai tarziu pe parinti, trebuie sa fiti constiti cu el. Macar dv.

Tatal nu a plecat, ci tata si mama s-au despartit; nu e vina lui, e o decizie intra adulti, amandoi il iubiti la fel de mult. Lucrurile sunt exact ca inainte, doar ca nu veti mai locui in aceeasi casa/oras, dupa caz. In rest, el tot copilul vostru va fi, tata tot ii va lua jucarii, mama la fel, gradinita si Mosu' tot exista si, chiar mai fain, acum ai 2 case unde sa-si petreaca timpul. Acum ca tata s-a intors in viata dv.

Ceea ce am scris mai sus poate parea stupid pentru un adult, pentru 2 ani insa nu. E ok sa e simta mai agitat, dv. sunteti mai agitata, va perturba viata. Asta va inceta cand DV. il veti percepe mai mult ca pe egalul dv. si mai putin ca pe un element perturbator.
Si, credeti-ma, pana nu ajung adulti, copiii nu-si uita parintii. Deseori, nici atunci nu-i uita. Nu ne resemnam.

Totul e in mana dv., linistea dv., a copilului, intelegerea din partea tatalui. tot; e o raspundere mare, e greu sa o manageriati, dar cel mic merita si va vad o femeie puternica.
Zile linistite!

Va multumesc frumos! Sincer, am trecut prin toate fazele emotionale dupa acel eveniment (care a fost cu repetitie) si am invatat ca trebuie sa ma echilibrez. Poate ca undeva in subconstient am momente in care sunt agitata sau putin nervoasa si copilul simte, chiar daca imi tin acelasi calm si zambet pe buze. E posibil. Insa sper ca in timp noi, ca parinti, sa nu afectam negativ copilul. Atata tot.

Nu-i ascundeti ca sunteti nervoasa, obosita etc. Va afecta relatia dintre dv. si copil, acum ea nu e la nivel social (superficial), se bazeaza pe instinct, pe simtirea celuilalt. Va simti ca-l mintiti.
E copil, dar poate suporta mai multe decat dv. Fiti onesta cu el, va aprecia in timp.

Cred ca va fi bine copilul dv., faceti eforturi vizibile sa il intelegeti si sa ii fie bine, bazati-va pe asta!

Cu stima.