Ordonanta presedintiala - masura provizorie de atribuire a folosintei locuintei

In temeiul art. 919 din NCPC, reclamantul a solicitat instantei, prin cerere de ordonanta presedintiala, sa dispuna masura provizorie a atribuirii locuintei.
Art de lege invocat de reclamant face parte din Titlul I Procedura divortului si se refera la masuri vremelnice ce pot fi luate de instanta pe timpul procesului de divort.

Masuri vremelnice Art. 919
Instanta poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanta presedintiala, masuri provizorii cu privire la stabilirea locuintei copiilor minori, la obligatia de intretinere, la incasarea alocatiei de stat pentru copii si la folosirea locuintei familiei.

Avand in vedere ca procesul de divort (in care instanta de apel s-a pronuntat dupa data formularii cererii de ordonanta presedintiala dar inainte de termenul de judecata a acesteia) ca si cel de partaj au fost incepute inainte de intrarea in vigoare a NCPC, pot solicita respingerea cererii ca inadmisibila si în subsidiar ca neîntemeiata invocand Legea nr.76/2012 privind Dispoziţii tranzitorii şi de punere în aplicare?

Art. 3 - (1) Dispoziţiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare

Acum ati ramas coproprietari, nu mai sunteti sot si sotie, nu poate cere atribuirea beneficiului locuintei, sa ceara partajul pe calea dreptului comun. V-ar trebui un avocat la acest proces, nu va permiteti sa gresiti.

Cum adica nu aveti acces la restul incaperilor ? Depuneti plangere penala la politie sau parchet pentru tulburare de folosinta a bunului.

Art. 320 codul penal

Tulburarea folosinţei locuinţei

Fapta prin care se tulbură în mod repetat folosinţa locuinţei locatarilor dintr-un imobil, ori prin care se împiedică normala folosinţă a locuinţei, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

Va multumesc pentru raspuns!

As vrea sa cred ca se poata face ceva in sensul celor aratate de dvs. privind tulburarea de posesie. Cum o pot dovedi? Masura amenzii nu-l impresioneaza pe abuzator.

Am avut angajati doi avocati care din pacate nu m-au putut ajuta.

Nu s-a gasit inca omul care sa-l dovedeasca. Cei care au de-a face cu el ori zic ca el si fac ca ei sau daca lucrurile nu merg, prefera sa-l ignore tinandu-se deoparte.
In ceea ce priveste sprijinul politiei, acesta este formal. Amendat, a fost. In primul an al acestui calvar declansat de obsesiile paranoide ale sotului meu (n-o spun in sens malitios si este parerea multora din anturajul lui), pleca de acasa ca sa nu infrunte prezenta politistilor chemati in ajutor fie de mine, fie de fiul nostru, fie de vecini. Ca urmare a neaplicarii masurilor ce s-ar fi cuvenit, starea conflictuala s-a perpetuat, abuzatorul nu numai ca arata nepasare in fata legii (despre care simi atrage atentia: "SA-TI INTRE BINE-N CAP, IN TARA ASTA EU AM FACUT LEGEA SI CONTINUI S-O FAC!") ci se infatiseaza drept victima. O face intr-un mod profesionist, avand cunostinte temeinicii in privinta simularii si a disimularii, a diversiunii, a manipularii. Iesit la pensie la o varsta la care este in deplina putere fizica dar, se pare, mult prea uzat moral si psihic, in lipsa unei activitati constructive, face scenarii, premediteaza si desfasoara actiuni ca intr-un adevarat razboi psihologic. Sunt nevoita sa ma apar in parte de violenta manifestata de sotul meu supunandu-ma santajului lui. "Atata timp cat esti aici, nu vei avea liniste cu mine!" si totusi "Pana nu te distrug, nu ma las!" sau "Te paste o mare nenorocire!", "Vine ziua neagra!" "De mine nu scapi, de mana mea mori!" si amenintari cu moartea in mod repetat in toate felurile posibile. Dar asa cum mi-a spus un politist, nu trebuie sa ma tem: "Lasati doamna ca daca nu v-a omrat pana acum, n-o sa va omoare nici de-acum incolo."
M-a adus unde a vrut. Atata timp cat am posibilitatea sa stau departe de el adopt aceasta masura de a scapa de abuzuri si de a-i scuti si pe cei din jur de scandalurile pe care le provoaca, ramanand zile si nopti la birou, mergand acasa de cele mai multe ori, cand nu am unde sa stau, doar noaptea tarziu. si plecand de acolo dimineata, scuipata, udata, imbrancita, alungata, denigrata de...sotul meu. Aceasta diversiune cu "Tu nu vezi, ca tu esti subiectul acestui scandal, ca daca nu vii tu acasa este liniste?!" este un fel de-a spune "Quod erat demonstrandum".
Acum incerc sa ma apar singura.Este si frustrant cand trebuie sa te aperi stiind ca n-ai facut ceva care sa contravina vreunei legi, ba mai mult cand tu esti victima si trebuie sa te aperi in justitie de inscenarile agresorului. Inteleg ca trebuie sa platesc greseli facute dar nu in felul asta si nu in justitie. In toata nebunia asta, m-a adus si-n imposibilitatea de a-mi mai angaja un avocat care sa-i faca fata. Va rog sa ma intelegeti, am tot respectul pentru profesia de avocat, as face eforturi financiare daca as sti ca ele s-ar concretiza intr-un rezultat favorabil. Dar cum nimeni nu poate garanta asa ceva, nu-mi permit incercari repetate. Cheltuielile facute pana acum in acest scop nu s-au justificat. Mai putin decat am obtinut in situatia in care am fost reprezentata in instanta, nu s-ar fi putut. Veniturile de care dispun sunt greu de chibzuit in conditiile in care trebuie sa traiesc si sa ma ingrijesc si de intretinerea fiului nostru (neavand acces la bucatarie si la bunurile mobile din locuinta, cum ar fi masina de spalat, computer...) sa platesc din urma a pensia de intretinere pe care a solicitat-o pentru fiica minora (devenita acumm majora) si pentru care a obtinut autoritate parinteasca exclusiva(!!), plata debitului restant datorat asociatiei de proprietari acumulat in ani in care nu am mai avut resurse sa mai platesc, cu atat mai mult cu cat el isi atribuise in mod abuziv folosinta locuintei, dar nu platea aceste cote, intr-un mod premeditat si care face parte din acelasi scenariu al distrugerii mele. " Vei vedea tu ce bine ti-ai facut cu angajarea asta" m-a avertizat sau m-a amenintat voalat atunci cand am indraznit sa ma angajez si cand de altfel a inceput acest, declarat de el, razboi.
Atat rau ireparabil a facut in mod iresponsabil in primul rand copiilor nostri incat port si vina de a nu-i fi putut apara. Am fost neputiincioasa in conjunctura care mi-a fost in cea mai mare parte potrivnica. Copiii au fost implicati, fara vina si fara voie, in aceasta lupta oarba in care este dispus sa ajunga la autodistrugere din dorinta de razbunare dupa cum pretinde.
In scop de aparare impotriva agresiunilor lui dar si in fata inscenarilor lui (or mai fi barbati ca el care sa aiba 16 certificate m-l ca urmare a violentei domestice??!!), tin asupra mea telefonul mobil activat pe functia de inregistrare audio sau video. Am facut-o incunostiintandu-l asupra acestui fapt sperand, daca nu in stoparea, macar in reducerea intensitatii faradelegilor lui. Este extrem de iritat din aceasta cauza dar tot nu se poate stapani chiar daca spune ca "Vei vedea tu ca nu faci nimic cu probele astea, o sa-ti arat eu!" A reusit sa distruga, reportofon, telefoane. Cu toate acestea tot pic in plasa lui. Ma-ntreb cum ar fi fost in lipsa cestor asa-zise probe?
Si atunci, revin la solutia juridica pe care mi-o propuneti. O fi ea oare viabila? Cum pot demonstra cele ce se intampla in interiorul locuintei? Au fost situatii reclamate la politie pentru atac in spatiul public, al scarii de bloc si in afara ei, atacuri in strada, 2 reclamate pentru ca am indraznit sa intreb martorii daca sunt dispusi sa declare cele vazute. Ce-i drept, urmarile nu au fost de natura unor suferinte fizice vizibile care sa ingrijoreze pe cineva iar agresiunea psihica, presiunea ei si tensiunea in care traiesc nu sunt cuantificate si ca atare nu sunt pedepsite. Este oare asa cum mi-a spus alt politist: "Sotul dvs stie ce si cat sa faca astfel incat sa nu raspunda pentru faptele lui." Este adevarat ca nici eu nu am pus presiune pe aceste organe de ordine publica (?) sau de cercetare penala, dar mi se pare nedrept ca exista legi care ar putea fi aplicate si totusi cei mai multi inca invoca lipsa cadrului legal pentru a actiona.
Ce pot sa fac? Sa-mi iau copilul martor intr-un proces penal impotriva tatalui sau? Impotriva celui care in loc sa-i fie indrumator si sprijin, exemplu de moralitate, ii reaminteste cu fiecare ocazie ca "Cea mai mare fericire a mea ar fi sa te vad mort!" doar pentru ca a avut demnitatea de a nu accepta targul propus pentru a-i fi aliat in demersul lui de a ma distruge si pentru ca a avut indrazneala de a-mi lua apararea?
Sunt la birou, dupa nopti nedormite. Este duminica si familiile, cele mai multe, petrec timpul impreuna. Eu ma pregatesc pentru ziua de maine cand voi trai in plus umilinta de a ma apara in fata instantei impotriva acuzatiilor marsave ale celui care este tatal copiilor mei. Eu sunt aici, pe acest forum si-mi descarc oful. Poate n-ar fi trebuit, poate nu era locul potrivit. Asa am simtit si cine trece prin astfel de crize ma intelege, poate. Pe ceilalti ii rog sa-mi scuze aceasta pornire de a-mi insira gandurile. Iar celor care m-ar indruma spre consiliere psihologica, acolo unde ar trebui sa-mi exprim gandurile, sa-mi marturisesc trairile, le spun c-am fact-o deja. Dar sprijinul venit din aceasta directie nu poate fi eficient in conditiile in care esti nevoit, din ratiuni materiale, sa revii in mediul ostil din care incerci sa te eliberezi. Pentru izbanda in astfel de situatii ai nevoie si de sprijinul justitiei. Pentru acest motiv sunt aici si va multumesc celor care aveti bunavointa sa-mi raspundeti aratandu-mi ce solutii exista.

La partaj v-ati gandit ?
Pomeniti si despre partaj, dar nu-mi dau seama daca l-ati inceput.

Sigur, este cerere formulata inca de la inceputul anului trecut.
Judecata este suspendata in baza art. 244 alin. 1 pct. 1 cpc.
Dar si acesta, asa cum a amenitat, va fi de durata. in preajma fiecarui termen in acest dosar, EL devine extrem de agresiv, il apuca disperarea. Demersurile lui duc si in aceasta directia, de a ma pune in imposibilitatea de a achita taxa de timbru judiciar. Pe de-o parte, prin cheltuieli prea mari in raport cu veniturile mele cauzate de lipsirea de dreptul de folosinta a locuintei si a celorlalte bunurilor imobile si mobile, pe de alta parte prin hartuire si sicane la locul de munca, urmarind demiterea mea, prin astfel de procese masluite pentru care sa-i platesc cheltuieli de judecata, prin sustrageri si distrugeri de bunuri personale. Si de-ar fi numai acea taxa stabilita de instanta intr-o prima faza. . Urmeaza experti, in Bucuresti, in provincie, alte taxe, alte termene. Sigur se va merge pana la recurs. Si stiti ce inseamna asta ca durata. Nu se vede "luminita de la capatul tunelului". Ma invart in jurul cozii, daca lucrurile nu sunt lasate sa decurga normal, fara niciun fel de abuzuri. Chiar mergand cu gandul macar pana la capat, trebuie sa gasesc solutii pentru acesti ani. Deja 5 au trecut. Am obosit si daca nu as fi avut dovada iresponsabilitatii lui in privinta copiilor NOSTRI, as fi cedat demult, cu pretul injustetii pe care le-as fi provocat-o parintilor mei.