In cazul bunurilor care se comercializeaza prin unitati de profil,pretul acestuia de achizitionare nu poate face obiectul unei negocieri decat in situatii speciale,respectiv cand produsul fie prezinta anumite vicii/defecte,etc
In anumite conditii aproape totul e negociabil.
Magazinele (proprietarii acestora, direct sau prin interpusi) au dreptul sa ofere discount = reducere = cumparatorul poate negocia daca vanzatorul e dispus sa negocieze - pe bonul fiscal emis de casa de marcat ar aparea in acest caz si discountul, asa cum apare si pe facturi.
Negociere poate fi = discount (reducere) si se practica, legal, pentru fidelizarea clientilor. Totul este sa nu se coboare sub pretul de achizitie (exceptiile nu sunt de interes aici), fapt care ar fi sanctionat / sanctionabil de organele de control, pentru ca se incalca dispozitii privind concurenta.
Foarte pe scurt: pretul “la raft” contine, pe langa altele, si adaosul comercial iar acest adaos pe care il practica un magazin X poate fi intre 0 si N% => legea permite vanzatorului sa negocieze pretul - in RO nu permite, inca, direct (sau n-am aflat si eu), dar nu interzice, in ideea ca inregistrarile contabile vor fi facute conform realitatii.
In acest sens sunt incidente mai multe dispozitii legale (coroborate) cu privire la reducerile de pret, adaos comercial (chiar daca “lasa la pret” intre 50-70% comerciantul poate fi in castig, pentru ca e vorba de adaosul comercial pe care-l practica, adaos care nu e obligatoriu fix prin lege => pretul real se vede in perioada reducerilor), concurenta si altele.
Un economist, un contabil va pot ajuta mai mult pentru ca ei cunosc legislatia in materie si stiu cum se fac inregistrarile contabile in astfel de cazuri - sigur, evidenta contabila va fi ceva mai complicata, in sensul ca vor fi mai multe inregistrari contabile.
Magazinul trebuie sa adopte o anumita “politica de preturi”, prin care ofera reduceri de pret de pana la X% - reducere ce nu e afisata (intotdeauna - si nu e ilegal) in magazin, dar poate fi aflata in discutia cu vanzatorul, inclusiv conditiile in care se poate oferi reducerea.
Pe scurt: negocierea nu e obligatorie, depinde de fiecare comerciant in parte, de produsele pe care le doreste clientul si de “politica de pret” abordata.
(Argument) A fortiori ratione daca un caz anume nu are solutie nemijlocita in norme, dar aprecierea lui il releva ca facand parte dintr-o clasa de cazuri pentru care exista solutie, se deduce ca are rezolvare legala in spiritul legii.
Actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat = norma juridica trebuie interpretata in sensul in care sa se aplice, iar nu in sensul inlaturarii ei.