angajatorul nu recunoaste ca am lucrat la el

Buna ziua,
legea spune ca puteti face dovada prin orice mijloace posibile.
Fie vreun act semnat de dvs in cadrul companiei, fie martori (colegi, persoana cu cati avut legaturi de sercviciu), etc.
Trebuie sa existe cineva care sa poata confirma faptul ca ati lucrat acolo.

Nu veti putea rezolva situatia decit pe cale judecatoreasca. Formulati o actiune impotriva angajatorului, in cadrul procesului putei face dovada ca existat un raport juridic de munca prin orice mijloace de proba, inclusiv martori , persoane care au lucrat la acea firma in aceeasi perioada cu dvs. Probabil ca veti avea nevoie si de un ajutor de specialitate pentru a purta procesul.

Ceea ce aţi păţit e revoltător.

Aţi muncit la negru. Cred că aveţi următoarele opţiuni viabile:
- fie vă mulţumiţi numai cu documentele, renunţând să faceţi alte demersuri de sancţionare; această variantă ar conveni angajatorului şi ar fi relativ uşor de aplicat - inconvenientul pentru dvs. ar fi faptul că, oficial, nu aţi muncit în aceste luni şi nu aţi contribuit la fondurile de asigurări sociale (pensii, sănătate etc.);
- fie depuneţi toate eforturile pentru a soluţiona just problemele dvs.: recuperarea documentelor, constatarea existenţei contractului de muncă, plata la zi a salariului, sancţionarea angajatorului; această variantă implică ceva mai multe eforturi, dar ar putea răsplăti cum se cuvine nesimţirea angajatorului.

Prima variantă ar fi mai comodă, bineînţeles, dacă angajatorul cedează. Trebuie să încercaţi (încă o dată), cât se poate de diplomatic, să-i cereţi documentele pentru a evita un eventual proces, pe care altfel l-aţi declanşa. Arătaţi-i că aveţi intenţia fermă de a-l da în judecată dacă refuză în continuare şi că ar ieşi mai ieftin dacă pur şi simplu v-ar înapoia documentele.

A doua variantă nu este lipsită de probleme, dar, pe lângă faptul că ar face dreptate (măcar ar încerca!), probabil v-ar da şi satisfacţii mai mari. Chiar dacă vă voi enumera câteva recomandări, este neapărat necesar să consultaţi un avocat specializat în dreptul muncii.

Esenţial este să puteţi dovedi că aţi muncit pentru acest angajator. Celelalte consecinţe legale (deloc puţine) derivă de aici.

Aşa cum s-a menţionat mai sus, puteţi proba prin orice mijloc de probă un contract de muncă neîncheiat în formă scrisă (articolul 16 (2) din Codul muncii). Pentru asta trebuie să adunaţi cât se poate de repede toate indiciile care pot conduce la concluzia că aţi lucrat la respectivul angajator. Orice informaţie pe care nu aveaţi cum să o cunoaşteţi decât în cadrul unei relaţii de muncă ar fi foarte utilă. Cu cât sunt mai multe, cu atât sunt mai puţine şansele ca dvs. să fi inventat toată povestea (în ochii judecătorului).
Căutaţi în mesajele din perioada angajării (ex. anunţul conţinând oferta de angajare, mesajul cu scrisoarea dvs. de intenţie, anunţul de angajare), documente de serviciu primite sau semnate de dvs., nume de persoane cu care aţi intrat în contact la lucru - colegi şi reprezentanţi ai unor parteneri -, emailuri trimise de dvs. de pe o adresă de la firmă, emailuri primite de la angajator, orice informaţii cu care aţi intrat în contact la locul de muncă etc.

Faceţi o cerere de chemare în judecată a angajatorului la tribunalul judeţean, în temeiul Codului muncii (articolul 281 şi următoarele) şi al Legii 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă. Prin aceasta puteţi solicita:
1. constatarea existenţei contractului dvs. de muncă,
2. obligarea angajatorului la restituirea documentelor pe care continuă să le reţină cu rea-credinţă,
3. obligarea angajatorului la plata salariilor restante, precum şi
4. autosesizarea instanţei cu privire la comiterea următoarelor infracţiuni şi fapte de natură contravenţională:
- evaziune fiscală (cf. articolelor 6 şi 9 din Legea 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale),
- fals în declaraţii şi uz de fals (cf. articolelor 292 şi 291 din Codul penal) - v. declaraţia făcută inspectorilor ITM,
- înşelăciune (cf. articolului 215 (1) şi (3) din Codul penal),
- primirea la muncă fără încheierea unui contract de muncă în formă scrisă (cf. articolului 276 (1) e) din Codul muncii),
- neînregistrarea contractului în condiţiile legii (cf. articolului 7 din Legea 130/1999 privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncă),
- nerestituirea actelor originale în baza cărora se efectuează înscrierile în carnetul de muncă (cf. articolului 23 (3) din Decretul 92/1976 privind carnetul de muncă),
- degradarea, distrugerea sau pierderea carnetului de muncă (cf. articolului 23 (2) b) din Decretul 92/1976 privind carnetul de muncă).
... şi lista probabil ar putea continua.

Probele pe care le puteţi indica ar fi: înscrisuri (documentele menţionate mai sus) şi mărturiile colegilor.
Există şi dispoziţii procedurale speciale care vă pot fi de folos: judecarea în regim de urgenţă, scutirea de taxa de timbru, sarcina probei incumbă angajatorului etc.

Să auzim numai de bine.