Vreau sa plec de acasa!

Părinţii îşi pot ,,revendica ,, copiii de la orice persoană . Copil, în sensul legii, este orice persoană care nu a împlinit vârsta de 18 ani. Dacă părinţii apelează la sprijinul autorităţilor , se poate ca prietenul dvs. să fie chestionat şi să e constate ce intenţii are acesta. Totuşi, nu cred că ar suporta vreo consecinţă de ordin penal.
Tarzan, din anumite raţiuni, o persoană care a împlinit vârsta de 16 ani se poate căsători.
Legislaţia privind drepturile minorilor , căsătoria şi orice ţine de familie se găseşte în noul cod civil, codul familiei fiind actualmente abrogat.

Noul cod civil

Art. 272
Vârsta matrimonială
(1) Căsătoria se poate încheia dacă viitorii soţi au împlinit vârsta de 18 ani.
(2) Pentru motive temeinice, minorul care a împlinit vârsta de 16 ani se poate căsători în temeiul unui aviz medical, cu încuviinţarea părinţilor săi sau, după caz, a tutorelui şi cu autorizarea instanţei de tutelă în a cărei circumscripţie minorul îşi are domiciliul. În cazul în care unul dintre părinţi refuză să încuviinţeze căsătoria, instanţa de tutelă hotărăşte şi asupra acestei divergenţe, având în vedere interesul superior al copilului.
(3) Dacă unul dintre părinţi este decedat sau se află în imposibilitate de a-şi manifesta voinţa, încuviinţarea celuilalt părinte este suficientă.
(4) De asemenea, în condiţiile art. 398, este suficientă încuviinţarea părintelui care exercită autoritatea părintească.
(5) Dacă nu există nici părinţi, nici tutore care să poată încuviinţa căsătoria, este necesară încuviinţarea persoanei sau a autorităţii care a fost abilitată să exercite drepturile părinteşti.

Puteti pleca la el si sa nu pateasca nimic.
De casatorit o puteti face mai tarziu dupa 18 ani.

Legală sau nu, se poate ca prin plecare să nu rezolvaţi nimic. La vârsta dvs. din păcate se întâmplă multe lucruri pe care aţi putea să le regretaţi mai târziu. Cu durere spun pt. că am un caz ca al dvs. în familie.

Totuşi dacă asta vi-i hotărârea v-aş ruga măcar să luaţi în calcul următoarele lucruri:

- pe cât de puternică este dragostea în adolescenţă, pe atât de efemeră - s-ar putea ori el ori dvs. să vedeţi lucrurile în alt fel la scurt timp după ce vă veţi muta împreună

- căsnicia nu-i o joacă: eu şi cu soţia mea suntem cu 10 ani mai în vârstă ca dvs. şi simţim zilnic în viaţa noastră lucrul ăsta: sunt şi bucurii dar şi încercări pe măsură

- băieţii fug de însurătoare ca dr@cul de tămâie, chiar dacă nu recunosc asta, mai ales într-o anume situaţie: ai prietenă care deja stă cu tine şi îţi oferă masă, menaj şi... voluptate, pentru ce să te mai însori? Pentru că însurătoarea înseamnă responsabilitate (ceea ce pentru unii e echivalent cu povară), pe când aşa, ai totul la discreţie şi din momentul când nu-ţi mai place îţi poţi lua oricând jucăriile şi pleci...

- puteţi avea grijă de un copil?

- trebuie să aveţi din ce trăi pentru ca dragostea să reziste, adică la vârsta dvs. trebuie să învăţaţi o meserie (şi aici e o altă problemă: mulţi dintre noi consideră că-i tot una cu a avea o diplomă, dar e mai mult de atât)

Dacă iubitul dvs. vă iubeşte va înţelege şi el lucrurile astea şi nimic, nici părinţi, nici alţii "care se cred deştepţi", nu vă va putea despărţi - indiferent dacă veţi locui sau nu împreună. Din contră, dacă spuneţi că e mai mare decât dvs., vă va spune şi el cât e de important să aveţi o şcoală pentru a vă putea găsi un loc de muncă mai târziu de care să fiţi mulţumită.

Să aveţi grijă!
Dan

Domnisoara!! Trezeste-te! Parintii nu iti doresc raul! Prietenul tau major te doreste si nu cred ca te iubeste. Sunt convinsa ca vei face ce ti-ai propus dar peste ani vei regreta. Omul se naste dependent (nu poate creste singur-parintii au fost cei care te-au ajutat sa ajungi pana aici), doreste sa fie independent (si de cele mai multe ori la varsta ta multi se cred buricul pamantului - dar confunda libertatea su liberinajul). Parintii tai doresc ca tu sa ajungi la nivelul de independenta pe o cale frumoasa (sa ai scoala, sa ai cunostinte sa te poti angaja si sa ai un venit care sa-ti asigure independenta). DAR... oamenii pot trai in armonie si buna intelegere daca inteleg notiunea de INTERDEPENDENTA (adica depindem unii de altii si relatiile dintre oameni nu se rup brusc si cu incapatanare). Daca doresti sa intri in viata adulta ranindu-ti parintii cu un comportament rebel vei suporta consecintele!! Nu cred ca se lupta cu parintii cu texte de lege - fi sincera cu ei, spunele ce doresti si asculta ce spun ei - fac pariu ca nu auzi ce spun ei pentru ca nu sunt de acord cu ce faci You. Ei analizeaza faptele si visele tale cu EXPERIENTA lor de viata iar tu te arunci cu capul inainte. Incearca sa discuti cu persoane apropiate de varsta parintilor tai (o vecina, un psiholog, o ruda) sau dute in parc si intra in discutie cu o femeie care are un copil mic si spune-i adevarul despre relatia ta cu parintii si asculta-i sfatul! Personal iti doresc tot binele din lume si te indemn sa FI INTELEAPTA in alegerea ta!