Buna ziua.
Am divortat acum cateva luni si sunt insarcinata. Am mentinut o relatie amiabila cu fostul sot,nici nu se pune problema sa nu recunoasca copilul si isi asuma toate responsabilitatile aferente calitatii de parinte. Am convenit ca,din moment ce el are perioade lungi in care lucreaza in strainatate sa imi acorde mie custodia unica (chiar el mi-a propus asta). Din cate stiu eu,acum se merge pe custodia comuna,dar mi-ar fi mult mai usor in caz de nevoie, sa nu mai fie necesar acordul lui. Nu ma intelegeti gresit,nu planuiesc sa fug in Bora Bora cu copilul ci sa pot hotari eu in caz de urgente medicale sau orice ar mai intervenii. Stiu ca se acorda numai in situatii exceptionale,dar nu este cazul nostru. Am vreo sansa sa obtin custodia unica atata timp cat si tatal este de acord? Am o prietena care a obtinut-o insa cu foarte mare greutate si nici la ei nu era cazul de situatii exceptionale.
Multumesc mult.
Parintii nu pot dispune asupra exercitarii autoritatii parintesti, deci acordul tatalui nu are valoare juridica. Dupã divorţ, autoritatea pãrinteascã revine în comun ambilor pãrinţi, afarã de cazul în care instanţa decide altfel.
Nu cred ca trebuie sa priviti asa de rau aceasta masura, pentru activitatile curente acordul este prezumat iar in cazul unei urgente medicale este suficient acordul Dvs: "Faţã de terţii de bunã-credinţã, oricare dintre pãrinţi, care îndeplineşte singur un act curent pentru
exercitarea drepturilor şi îndeplinirea îndatoririlor pãrinteşti, este prezumat cã are şi consimţãmântul celuilalt pãrinte."
Daca tatal este de acord si aveti noroc puteti obtine cutodie unica.
Este insa necesar sa vina el la proces.
Daca nu vine la proces nu cred ca veti reusi...
Daca domnul este atat de binevoitor, rugati-l sa aduca inscrisuri care demonstreaza ca este mai mult plecat din tara decat in tara si ca lucreaza in zone la distante apreciabile fata de consulate-ambasade, ceea ce ar impiedica evident acordul sau notarial in situatii neprevazute.
In functie de instanta, conteaza foarte mult pozitia partii "adverse", (in cazul dvs. nu sunteti parti adverse).
Distanta dintre parinti nu e temei.
In esenta, eu inteleg ca v-ar fi mult mai usor, atat dv. sa va ocupati de copil, cat si tatalui sa faca abstractie de el. Realitatea e ca va veti indeparta ca parinti de copil si acesta va suferi mai mult. Sigur, nu e o certitudine, sunt doar statistici.
Cat despre interventii de urgenta, asta nu e o problema, puteti decide si fara sa fiti unicul parinte care are exercitarea autoritatii parintesti; pe de alta parte, copilul pierde intai din beneficiile materiale, mai apoi din cele afective.
Daca tatal va avea o relatie cat de cat cu luarea copilului in vizite, puneti copilul in pericol caci acesta nu va putea sa decida anumite interventii in caz de accident etc.
Din punctul meu de vedere, mai mult rau decat bine.
In cazul meu personal, una din motivele acordarii autoritatii unice a fost rezidenta in strainatate a parintelui la care nu domiciliaza copilul.
Deci, in posesia autoritatii unice, minorul are parte atat de beneficiile materiale - pensia alimentara (ma rog, cand are bietul om din ce sa plateasca) cat si de beneficiile afective prin relatiile cu minorul, care pot avea loc si de la distanta, prin corespondenta-vederi-, email, telefon, skype cat si prin luarea minorului peste noapte la locatia din Romania aleasa de dansul.
Aceste hotarari sunt diferite de la o instanta la alta, in functie de convingerea personala a judecatorului si , in baza aceluiasi articol de lege, fiecare isi motiveaza hotararea.
Copilul nu stie de autoritate parinteasca, el este atasat sau nu de un parinte, indiferent de forma de autoritate .
Si totusi, in postarea de mai sus, nu sunt contradictii :-/
Custodie minor
lilianateo
Buna ziua.
Am un copil de 7 ani dintr-o relatie de 8 ani de concubinaj. Suntem despartiti (eu si tatal) de cca 1 an. Eu i-am intentat proce pt custodia ... (vezi toată discuția)