Am o problema care ma roade de cateva luni, impreuna cu fratele meu avem un imobil in comun, dobandit cu act de vanzare cumparare in anul 2002, cota de proprietate este de 1/2 pentru fiecare.
Eu nu mai vreau sa avem acest bun in comun, am tot discutat cu el si nu ajungem la nici o concluzie pe cale amiabila, el nu este de acord nici sa vindem sa impartim suma, nici sa cumparam unul de la altul, ce pot face in acest caz?
Pe ce cale sa apuc sa scap de acest stres?
Potrivit Codului civil, nimeni nu poate fi silit a ramine in indiviziune. Atita vreme cit coproprietarii nu cad de acord asupra sistarii indiviziunii prin buna intelegere, singura cale este deschiderea unuei actiunii in instanta. Pe aceasta cale se va stabili valoarea imobilului, daca acesta poate fi comod partajabil in natura ( daca se poate acorda fiecarui co proprietar o parte achivalenta cotelor de proprietate detinute) iar in caz contrar se stabileste cui i se atribuie intregul imobil, cu obligarea la plata sultei, respectiv a unei sume de bani echivalenta valoric cu cota celui care nu dobindeste bunul in natura.
Dvs. veti fi reclamantul, respectiv veti formula o cerere de chemare in judecata a fratelui dvs. Obiectul litigiului va fi "iesire din indiviziune". Cheltuielile le faceti dvs. (pentru avocat si pentru efectuarea unei expertize in cauza) dar, la finalul procesului, le va plati "cel care cade in pretentii", adica cel care pierde.
Daca nu ati avut niciodata un proces, va recomand sa nu mergeti direct la judecatorie, ci sa mergeti la un avocat, initial pentru consultanta si pentru redactarea cererii de chemare in judecata.
Din mesajul dvs. aminteles ca nu puteti rezolva situatia pe cale amiabila, ca fratele se opune. Dar chiar daca ati cadea de acord prin buna intelgere, sistarea indiviziunii s-ar face prin incheierea uni act de partaj la un notar public, deci tot ar presupune cheltuiala, pe care ati suporta-o in cote egale. Daca tineti sa imparitit deparat imobilul ( nu stiu daca il folositi sau nu in comun) actiunea ce se promoveaza se timbreaza cu o taxa de timbru de 19 lei si un timbru judiciar de 0,3 lei, iar in cadrul procesului se impune efectuarea unei expertize tehnice, pentru a se stabili elementele pe care le-am enumerat mai sus. De regula cheltuielile le avanseaza reclamantul, dar onorariul expertului se poate stabili si in sarcina piritului, pe jumatate, intrucit proba ii profita si lui. Daca va decideti sa actionati, probabil veti avea nevoie de citeva sfaturi de la un avocat, pentru a porni lucrurile corect.