Ce sa fac? Tatal copilului ar vrea custodie comuna si program de vizita

Uman puteti incerca sa construiti o relatie intre copil si tata, in functie de realitatile din viata copilului dvs. Absenta absoluta a tatalui nu ii face bine copilului (ba chiar copilul ar putea la un moment dat sa-l idealizeze si sa-si saboteze astfel relatia cu dvs), cum nici lasarea brusca doar in prezenta acestuia pentru perioade lungi de timp (mai lungi de cateva ore) nu ii face bine copilului. Cu aceste ganduri in minte, daca aveti cu cine, gasiti o cale sa le faceti cunostinta ( tatalui cu copilul). Daca nu e posibil sa-i imprieteniti poate reusiti sa inlaturati teama si respingerea copilului (normal ca nu vrea sa-l vada, fie doar si numai pentru ca e suparat pe el ca nu ii este alaturi, nu fac alte presupuneri legate de caracterul domnului in cauza sau de relatia dintre domnia sa si dumneavoastra).
Pe termen lung (urmatorii 15-20 de ani) nu este credibil ca veti reusi sa tineti copilul departe de tata. La un moment dat tot se vor intalni. Mai bine mai devreme decat mai tarziu.

Poate tocmai faptul ca nu are o relatie cu copilul il face pe tata sa ceara un program extins de relatii personale. Asa crede el ca poate construi o relatie cu copilul. Tind sa cred (din tonul expunerii) ca este o convingere valida.
A asteptat pana in prezent pentru ca acum copilul are o varsta la care el are mai multe sanse (din experienta altora in fata judecatorului) sa obtina un program extins de vizite (prin extins inteleg mai mult de 4-8 ore).
Autoritatea parinteasca exercitata in comun este doar o "chichita".

Legal nu faceti nimic. Asteptati ca el sa deschida actiunea si raspundeti la ea motivandu-va optiunile in functie de situatia concreta.

Legal poate obtine ce ati scris mai sus.
Ca sa va fie mai bine, ar trebui sa mergeti cu copilul la o consiliere psihologica, nu e normal sa ne uram parintii, e impotriva firii, suntem jumatate din ei. Aceasta gandire este contraproductiva pentru copil, se va subaprecia in timp, ii scade increderea in sine etc.
Si duceti copilul la tata, ii spuneti ca doriti dv. sa stati de vorba cu el, nu stiu, va invata si psihologul tehnici.
Incet-incet, cum spune colega, incercati sa-i apropiati; daca nu direct, prin vizite la bunici etc.
Daca tatal vede ca nu i se acorda benevol drepturi, in instanta va putea obtine direct 2-3 zile consecutive, 2-3 saptamani minim vara si copilul va fi traumatizat mai tare.

Intreb si eu dna av, faceati afirmatia ca instantele s-ar gandi la copiii nostri chiar mai mult decat o facem noi parintii. Cum ar da inteleapta instanta un progr de vizitare de natura sa traumatizeze copilul, ea, instanta, care se gandeste la binele copilului mai mult ca noi, mamele, unele rele si egoiste cum ne socotiti dvs?
Draga mama, doar dvs cunoasteti firea omului cu care ati facut un copil. E perfect adevarat ce spune mirebire, cu cat incercati mai mult sa-l tineti la distanta, cu atat el se va inversuna (poate din resentimente fata de dvs, poate din alte cauze), iar copilul, necunoscandu-l, e posibil sa-l creada, peste niste ani, "fructul oprit". Mai ales cand va fi la varsta dificila a adolescentei. Sigur ca oricarui copil, in principiu, ii e mai bine cu ambii parinti. In ce masura domnul poate sa joace rolul de tata, cand ani de zile nu a dat ptr copilul lui nici un leu...doar dvs stiti. Cred ca e mai bine sa incercati sa-l apropiati de tata, tineti cont insa si de faptul ca e posibil, ca tatal sa intre in viata copilului si apoi, la fel de brusc, sa dispara, provacandu-i mari suferinte! Incercati...cu multa precautie...nu lasati copilul insa sa-si faca repede iluzii!
In rest, ce sa spun? si dvs l-ati lasat sa nu plateasca pensie atata timp, si nu prea aveti azi dovezi, astfel incat sa poata avea acum asemenea pretentii. Fiti mai vigilenta pe viitor. Succes!

Eu, asa ca o mama grijulie ce sunt, mi-am invatat copilul sa nu plece cu nimeni fara sa-i dau voie, chiar daca i se ofera jucarii, ciocolata, etc., nu de altceva, dar rubrica de "copii disparuti" se innoieste continuu.
Nu inteleg de ce trebuie sa apelez la consilierea psihologica a copilului , ca sa fie convins sa plece cu un strain, da, un strain, pe care-l vede rara, pe care nu-l simte. Parinte nu inseamna doar donator de material genetic, ci mult mai mult.
Sincer, vecinul de peste gard stie cand vine Mos Nicolae, Mos Craciun, iepurasul, e aproape sa duca mama si copilul la dispensar daca e o urgenta, cand il vede, il intreaba cum a fost la gradi, ce a mai facut...Mai mult, contribuie "in natura" la "intretinerea copilului", adica il cheama sa-si ia oua din cuibar sau caise din pom.
Si mama de ce sa mearga la consilierea psihologica? Sa se convinga ca strangularea, adica tentativa de omor a fost o mangaiere, iar injuraturile doar niste serenade?

Maripirvu, va pot da sfaturi utile prin mesageria privata.

Nu ma mira, desi va respect si va felicit pentru succes! "Intelepciunea" instantelor romanesti este ca ele apreciaza ca "meseria" de parinte e un soi de hobby! Iata asa, dupa 3 ani m-a lovit pasiunea fluturilor amazonieni. La fel, dupa 3 ani m-a lovit gandul ca ce misto ar fi sa-l fac pe taticu. si daca ma razgandesc? nu-i bai, ma pot apuca de filatelie.