Bună ziua,
Rog colegii avocati dacă au avut sau au o spetă asemănătoare cu a mea, să mă ajute cu practică judiciară.
Deţin de cca 3 ani un titlu executoriu împotriva Primăriei Craiova.
Am parcurs toate etapele cunoscute pentru a intra în posesia creanţei însă îmi este imposibil să o pot încasa.
Toate contestaţiile la executare au fost respinse.
Executorul judecătoresc a înfiinţat poprirea însă trezoreria Craiova invocă imposibilitatea reţinerii sumei, pe Ord..MF 2336/19.07.2011.
În virtutea acestui ordin am mers la directorul economic care mi-a spus că nu are fonduri disponibile până la rectificarea bugetară. A trecut şi această etapă şi nici în aceste condiţii plata nu a fost făcută.
Ce alte demersuri credeţi că mai pot face.
Vă mulţumesc.
Concret, ce anume din Ord.2336/2011 împiedică Trezoreria să procedeze la indisponibilizarea sumelor? Poate că acele prevederi ale ordinului nu sunt tocmai în spiritul şi litera legii care reglementează executarea creanţelor împotriva instituţiilor publice iar ordinul poate fi atacat în contencios. L-am răsfoit, dar e prea plin de termeni absolut tehnici, cu care nu sunt familiarizat.
Nu ştiu care este valoarea creanţei, dar aţi putea forţa mîna instituţiei debitoare prin punerea sub sechestru a unor bunuri mobile - printre care şi autoturismele cu care circulă doamna primar şi viceprimarii - cu ridicarea lor şi predarea către un custode (administrator-sechestru). Legea (art.3 din OG 22/2002 asa cum a fost modificat prin L.110/2007) permite executarea creanţei în oricare dintre modalităţile prevăzute în codul de procedură civilă. Cred că în felul acesta veţi reuşi să-i sensibilizaţi pe cei în cauză.
Stimate coleg,
Mulţumesc pentru intervenţie.
Este vorba de o creanţă de 500.000,00 lei.
Vă dau art. din Ordin invocat de către trezorerie
ART. 5
(1) În cazul în care sumele indisponibilizate din disponibilităţile sau din creditele bugetare deschise şi repartizate existente la data primirii adresei de înfiinţare a popririi, potrivit datelor comunicate de instituţiile publice ori autorităţile publice în situaţia prevăzută în anexa nr. 2, sunt inferioare sumelor prevăzute în titlul executoriu, unităţile teritoriale ale Trezoreriei Statului vor solicita acestora informaţii cu privire la fiecare sumă încasată ulterior sau cu privire la fiecare deschidere/repartizare de credite bugetare, după caz, până la îndestularea creanţei.
(2) Pentru fiecare sumă încasată sau deschidere/repartizare de credite bugetare primită în condiţiile alin. (1), unităţile Trezoreriei Statului vor transmite instituţiilor publice sau autorităţilor publice adresa de înştiinţare însoţită de situaţia prevăzută în anexa nr. 1, în termen de maximum o zi lucrătoare de la primirea sumelor respective în conturile de disponibilităţi ori de credite bugetare deschise şi repartizate, după caz, deschise la Trezoreria Statului.
(3) Cel târziu în prima zi lucrătoare de la primirea situaţiei prevăzute în anexa nr. 1, instituţia sau autoritatea publică are obligaţia de a întocmi şi transmite unităţii Trezoreriei Statului situaţia prevăzută în anexa nr. 2, prin care se stabilesc sumele care se indisponibilizează.
Trezoreria merge pe faftul că Primăria nu a virat în contul de disponibilităţi pentru plata titlurilor executorii, sumele necesare şi atunci potrivit acestui ordin ea nu ar putea reţine suma din alte conturi.
Sechestrul este o idee de care voi ţine cont.
În opinia mea, orice prevedere din Ordin prin care posibilitatea executării silite ar fi condiţionată de conduita debitorului poate fi atacată pentru nelegalitate. Modificarea formei iniţiale a OG 22/2002 a avut loc tocmai pe considerentul că debitorul nu poate fi lăsat la latitudinea creditorului, CCR statuînd ferm că statul nu poate fi pus pe alt palier decît debitorii de rînd şi că nu era normal ca executarea silită să fie condiţionată de conduita debitorului stat. Or, orice normă care ar putea fi interpretată în sensul în care executarea ar putea fi împiedicată de conduita debitorului ar fi în contradicţie cu legea (al cărei spirit a fost stabilit tocmai în sensul în care statul nu este altceva decît un debitor obişnuit, neputîndu-se reţine printre drepturile lui vreun drept potestativ care să poată conduce la împiedicarea executării silite prin simpla lui voinţă).
Apoi, refuzul debitorului sau al terţului poprit de a se conforma prevederilor legale (inclusiv cele din Ordinul amintit) constituie abuz în serviciu şi poate fi sancţionat ca atare la plangerea creditorului.