OUG nr.56/2007 prevede :
Art. 3
(1)Străinii pot fi încadraţi în muncă pe teritoriul României la angajatori care funcţionează în mod legal, cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:
a)locurile de muncă vacante nu pot fi ocupate de cetăţeni români, ai altor state membre ale Uniunii Europene, ai statelor semnatare ale Acordului privind Spaţiul Economic European, precum şi de rezidenţi permanenţi pe teritoriul României;
b)îndeplinesc condiţiile speciale de pregătire profesională, experienţă în activitate şi autorizare, solicitate de angajator potrivit legislaţiei în vigoare;
c)fac dovada faptului că sunt apţi din punct de vedere medical să desfăşoare activitatea respectivă şi nu au antecedente penale care să fie incompatibile cu activitatea pe care o desfăşoară sau urmează să o desfăşoare pe teritoriul României;
d)se încadrează în contingentul anual aprobat prin hotărâre a Guvernului;
e) angajatorii au achitate obligaţiile către bugetul de stat pe ultimul trimestru;
f)angajatorul să desfăşoare efectiv activitatea pentru care se solicită eliberarea autorizaţiei de muncă.
g)angajatorul să nu fi fost sancţionat anterior pentru muncă nedeclarată sau angajare ilegală.
(2) Prevederile alin. (1) lit. a) nu se aplică străinilor care îndeplinesc funcţia de administrator într-o societate comercială cu participare străină, în situaţia în care este o singură persoană numită în această funcţie, dacă străinul desfăşoară activitatea în calitate de sportiv profesionist, în condiţiile existenţei unei dovezi că a desfăşurat activitate similară în altă ţară, solicitanţilor autorizaţiei pentru lucrătorii sezonieri, solicitanţilor autorizaţiei de muncă nominale, pentru lucrătorii transfrontalieri, precum şi străinilor posesori ai unui permis de şedere în scop de studii.
Din practica judiciara:
Potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 56/2007 străinii pot fi încadraţi în muncă pe teritoriul României la angajatorii care funcţionează în mod legal, cu îndeplinirea cumulativă a mai multor condiţii, prima dintre acestea fiind aceea ca locurile de muncă vacante să nu poată fi ocupate de cetăţenii români, ai altor state membre ale Uniunii Europene, ai statelor semnatare ale Acordului privind spaţiul Economic European, precum şi rezidenţii permanenţi pe teritoriul României.
Faptul că în evidenţele Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă există un număr de persoane aflate în căutarea unui loc de muncă, ce corespund cerinţelor unui post vacant, nu constituie un argument suficient pentru a justifica refuzul autorităţii competente de a elibera autorizaţie de muncă pentru un cetăţean străin din afara spaţiului comunitar, în situaţia în care deşi ofertantul a respectat dispoziţiile legale prin efectuarea procedurii de publicitate pentru postul respectiv, nu au existat solicitări pentru oferta sa şi nu a putut angaja nicio persoană aparţinând uneia din categoriile avute în vedere de art. 3 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 56/2007.
(ICCJ, Secţia Contencios administrativ şi fiscal, decizia 148 din 19 ianuarie 2010,
[ link extern ] )