Dreptul la concediu de odihnă anual plătit este garantat tuturor salariaţilor şi nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renunţări sau limitări conform art. 144 alin. (1) şi (2) din Codul muncii.
Potrivit art. 149 din Codul muncii, salariatul este obligat să efectueze în natură concediul de odihnă în perioada în care a fost programat, cu excepţia situaţiilor expres prevăzute de lege sau atunci când, din motive obiective, concediul nu poate fi efectuat.
Legiuitorul a stabilit însă şi în sarcina angajatorului obligaţii în ceea ce priveşte acordarea concediului de odihnă, în temeiul art. 146 alin. (3) din Codul muncii, republicat, angajatorul fiind obligat să acorde concediu, până la sfârşitul anului următor, tuturor salariaţilor care într-un an calendaristic nu au efectuat integral concediul de odihnă la care aveau dreptul.
În scopul efectuării, concediul de odihnă trebuie în prealabil programat.
Programarea - colectivă sau individuală - se face de angajator cu consultarea sindicatului sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor, pentru programările colective, ori cu consultarea salariatului, pentru programările individuale. Ea poate interveni până la sfârşitul anului calendaristic pentru anul următor.
Dacă salariatul a prestat activitatea, dar nu a efectuat concediul de odihnă la care avea dreptul apreciem că angajatorul a rămas obligat cu acordarea concediului de odihnă pentru fiecare an în care salariatul a prestat activitatea, atâta vreme cât dreptul la concediu de odihnă anual nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renunţări sau limitări şi nici nu poate fi compensat în bani, cu excepţia situaţiei în care contractul individual de muncă încetează înainte de efectuarea concediului de odihnă.
Neacordarea Co poate face obiectul unei sesizari la ITM