Ordonanþã preºedinþialã- minor 2 ani

Sotul meu a inceput procedura de divort, dupa ce ne-a dat afara din casa pe mine si pe copilul nostru minor, in urma cu cateva luni. Acum doreste sa ia copilul spre crestere pe motiv ca sunt violenta si agresiva. Mi-a tot "fluturat" sub nas faptul ca are certificat medico-legal in acest sens (pomeneste de el si in actiunea de divort si in actiunea de ordonanta), dar nu este la dosar. In schimb al meu este, in plus am avut si concediu medical in urma unei altercatii la care acesta face referire.
Ajunsi in instanta pentru ordonanta, avocatul sotului doreste sa se consemneze inca de la inceputul audierii, faptul ca a fost o eroare de exprimare a sa si ca sotul nu doreste sa ia copilul spre crestere (desi in actiune se precizeaza de mai multe ori acest lucru) ci doar program de vizitare al minorului- am inteles ca asta face ca plata cheltuielilor de judecata de catre sot sa nu se mai faca. Ne intelegem asupra programului de vizitare, iar cand ne intoarcem in sala acestia precizeaza ca este vorba de vizitare cu preluare a minorului in varsta de 2 ani. Nu am fost de acord argumentand faptul ca minorul nu este in siguranta avand in vedere faptul ca socrul meu, cu care traieste sotul in acelasi imobil, detine un caine agresiv care in repetate randuri s-a repezit la minor. In timpul speach-ului meu sotul striga "Minte! Nu e adevarat!", desi chiar el a lovit cainele intr-un astfel de caz, deci a fost partas. Doresc sa subliniez ca am fost de acord cu vizitarea la domiciliul meu a copilului de catre sot, in prezenta mea, justificand prin faptul ca minorul e prea crud si foarte atasat de mine, mama lui ( se intampla ca atunci cand eu merg la cumparaturi timp foarte scurt de ordinul a 10-20 minute acesta sa planga dupa mine sa ma intorc, astfel incat nimeni nu-l mai poate linisti pana la intoarcerea mea). Doresc sa mai precizez faptul ca e un copil sensibil, la modul ca daca la TV sau radio este o melodie cu tonalitati mai triste, acesta isi exprima, in masura in care poate, dorinta de a schimba canalul sau a opri radioul. Sunt convinsa ca daca sotul ar lua copilul, iar acesta ar incepe sa planga dupa mine, sotul nu s-ar intoarce cu copilul ca acesta sa se linisteasca. Consider ca traumele psihice ar fi mari si iremediabile. In caz de recurs cum ar trebui sa procedez? Ar fi utila o recomandare a unui psiholog sau nu se va tine cont de ea? Mai doresc sa mentionez faptul ca Domnul Presedinte nu s-a uitat peste probatiuni. Hotararea nu este inca luata, dar am inteles catre ce se inclina balanta. Probabil ca maine vom avea o decizie.