Buna ziua. In urma divortului pronuntat in urma cu 1 an, mi-a fost incredintat spre crestere si educare, fiul meu minor, care are acum 4 ani si 8 luni, tatal putand sa pastreze legaturile personale cu acesta “ in prima si a treia saptamana din luna, incepand de vineri orele 17.00, pana duminica orele 19.00, cu luarea minorului la domiciliul tatalui” ( tatal locuieste la 100 km de noi). Tatal a venit de 4-5 ori si a luat copilul fortat, in plansetele si tipetele acestuia de disperare ca un vrea sa mearga. Un astfel de episod s-a consumat sub privirile inspectorilor de la Protectia Copilului, care nu au avut nici un fel de reactie, motivand ca daca exista o hotarare judecatoreasca, chiar daca este copilul traumatizat, nu pot face nimic. Mi-au motivat ca atata vreme cat nu are traume fizice, ei un pot face nimic. La aceste scene au asistat o mare parte din vecini, care erau socati de modul abuziv in care era luat copilul si de lipsa de reactie a celor care ar trebui sa protejeze copiii. Am deschis actiune judecatoreasca in care am cerut schimbarea programului de vizita. Din cauza problemelor din justitie, acest proces este si astazi pe rol.
Dupa aceste episoade traumatizante pentru copil, am solicitat de la protectia copilului ca minorul sa fie incadrat intr-un program de consiliere psihologica. Acesta din urma a urmat acest program, raportul psihologului evidentiind instabilitatea copilului in prezenta tatalui. A urmat o perioada de 5 luni in care tatal a uitat de tot de copil. Nu a cautat sa intre in legatura cu el in nici un fel. Dupa aceste 5 luni, desi a fost asteptat in fiecare prima si a treia saptamana VINEREA, asa cum scrie in hotarare, el a venit sambata, fara sa anunte in prealabil. Eu eram la examene iar copilul era cu bunicii la local de joaca. Nu stiu daca a fost la domiciliul meu sa caute copilul, dar cert este ca a fost la politie unde a facut 2 plangeri penale, urmate apoi de a 3-a cand a venit, l-am asteptat, dar copilul plangea si ma ruga sa un il las. In urma acestei vizite, copilul a facut iar consiliere psihologica, deoarece avea cosmaruri noaptea si era speriat cand auzea soneria la usa, ca nu cumva sa fie tatal lui. Desi am mers la politie si am dat declaratii atat eu cat si martorii, desi am depus la dosar 2 raporturi psihologice care atesta faptul ca minorul refuza legaturile cu tatal, iar relatiile cu el, ii produc traume psihice, s-a dispus inceperea urmaririi penale, invocandu-se art. 307 CP, motivatia fiind ca intre orele 17.00-19.00, 2 vineri/luna nu avem voie sa parasim domiciliul nici eu nici minorul, tatal avand dreptul sa vina chiar si la 2 noaptea daca are chef. Le-am explicat ca prin Constitutie atat eu cat si minorul avem dreptul la libertate, ca un putem sta inchisi in casa 48 de ore sa ghicim daca vine sau un tatal. Mi-au spus ca atata vreme cat exista acesta hotarare, ne este interzis sa plecam de acasa. Le-am spus ca eu respect hotararea si am o gramada de martori ca vinerea la orele 17.00, copilul a fost in domiciliu, dar tatal a venit sambata, fara sa anunte. Le-am dus documente ca a fost incalcat interesal superior al minorului, dar… tatal are drepturi, minorul nu.
Vineri e proba cu martori in procesul de schimbare a programului de vizita. Dupa atarea situatii in care copilul meu a fost supus la traume fara ca autoritatile statului sa reactioneze in vreun fel sa il apere, nu am mari sperante nici de la judecatori. Astept doar hotararea pentru a putea face plangere la CEDO. Copilul meu poate fi audiat de orice comisie, pt ca oricine poate vedea dupa reactia lui, trauma pe care i-a produs-o tatal. Eu un vreau sa le intrerup legaturile ci doar pana la momentul in care minorul decide ca vrea sa mearga la tatal lui, sa vina sa il vada in orasul in care noi locuim.