Cum sa rezolv acesta problema?

Am o problema si nu mai stiu cui sa ma adresez.
Sunt divortata de sotul meu de aproximativ 1 an. Avem un baietel de 4 ani si jumatate care mi-a fost mie incredintat spre crestere, tatal avand program de vizita in prima si a treia saptamana din luna, de vineri orele 17.00, pana duminica orele 19.00 cu luarea din domiciliu, la Bucuresti ( eu si copilul locuim in Pitesti). Nu m-am opus acestui program pentru ca nu mi-am imaginat nici o clipa ca acest program va fi cosmarul copilului meu. Fostul meu sot a venit sa il ia de cateva ori. Copilul s-a opus de fiecare data, plangand tipand, lucru care nu l-a impresionat pe tatal lui si l-a luat fortat. Am sesizat Protectia Copilului Arges, au venit 2 doamne si au constatat ca intr-adevar copilul este luat impotriva vointei lui, in tipete, plans si rugaminti sa nu il lasam sa plece. Dansele mi-au spus ca nu pot face nimic pentru ca la mijloc este vorba de o hotarare judecatoreasca si am fost nevoita sa asist la chinul copilului meu, care era luat cu forta. Am solicitat pentru copil, consiliere psihologica de la Protectia Copilului si a primit-o, constatand si psihologul ca aceste intalniri cu tatal, ii creeaza probleme copilului. Mentionez ca imi doresc ca tatal sa aiba relatii cu copilul. Poate veni sa il vada si zilnic, dar faptul ca il ia la Bucuresti, il streseaza foarte tare, ajungand sa se piteasca sub pat de fiecare data cand aude sunand la usa, de frica sa nu fie tatal lui, sa il ia.
Din 2 august 2009, tatal nu a mai venit sa il vada si nu a luat legatura in nici un fel cu copilul in aceste 5 luni, desi va repet, eu nu am nimic impotriva ca cei 2 sa aiba o relatie normala tata-fiu. Fostul meu sot insa se foloseste de copil, pt a-mi face mie rau stiind ca ma face sa sufar vazandu-mi copilul chinuit de aceste episoade. In aceste 5 luni, copilul s-a linistit si toata lumea a observat ( si la gradinita si acasa) ca a evoluat foarte bine in acesta perioada, ca a scapat de teama plecarilor la Bucuresti. Chiar si doamnele de la Protectia Copilului, care au monitorizat cazul, au observat evolutia lui pozitiva.
Am deschis actiune in instanta pentru schimbarea programului de vizita al tatalui la copil. Actionat in judecata, tatal si-a amintit ca are un copil si pt a da bine la proces, a venit sa ia copilul, fara sa fiu anuntata in prealabil si nu in ziua si la ora precizata in hotararea judecatoreasca. Copilul avea curs de inot si nu am fost acasa. Cand ne-am intors si a auzit ca venise tatal lui sa il ia la Bucuresti, a inceput sa planga si s-a ascuns in camera lui. A facut febra si tot corpul ii era plin de basicute. Am crezut ca e vorba de o boala a copilariei, dar cand l-am linistit si i-am explicat ca tati a plecat si nu il ia la Bucuresti, s-a linistit si toata acea urticarie a disparut in cateva zeci de minute.
Pana la finalizarea procesului, probabil ca mai dureaza cateva luni. Intrebarea mea este, ce fac eu cu copilul pana se finalizeaza acest proces? Asist in continuare la traumele psihice la care este supus? Cui ma pot adresa pentru a rezolva acesta problema, pana cand instanta se va pronunta? Mentionez ca in acest timp, fostul meu sot a facut 3 plangeri penale ca nu repect programul de vizita. La prima am demonstrat ca l-am anuntat ca sunt plecata cu copilul de acasa, iar la celelalte 2, am martori ca a fost asteptat in fata blocului sau in casa in fiecare vineri in care a avut program de vizita in perioada septembrie 2009-februarie 2010, dar el nu a venit sa ia copilul si nici nu a luat legatura in vreun fel cu el.
Psihologul la care merge acum copilul spune ca daca il mai las sa mearga cu tatal, poate ramane traumatizat pe viata. Mi-a recomandat sa il vada dar in prezenta mea, pt o prioada. Tatal nu vrea sa inteleaga acest lucru si insista sa il ia fortat la el acasa, dupa 6 luni in care nu au avut nici un fel de legatura.
Cum sa procedez pana la solutionarea dosarului din instanta, in care am cerut schimbarea programului de vizita?
Va multumesc!