Faceti recurs si motivati!m-am confruntat si eu cu aceasta problema.
Nu, nu este un argument faptul ca acel art. nu ar fi aplicabil in materia executarii silite.Fals.
Pe de alta parte, ati putea indica si faptul ca nu se mai elibereaza titlu executor daca nu ai procura speciala. Practic, trebuie sa inchei un contract de asistenta juridica strict pentru depunere cerere si ridicare titlu executoriu.
V-am transmis alaturat o speta, sper sa va fie de ajutor.Anuntati-ma ce ati facut.
Reducerea onorariului de avocat. Nerespectarea criteriilor de apreciere a cuantumului cheltuielilor de judecată.
Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Cheltuieli de judecată.
Index alfabetic : Cheltuieli de judecată.
- onorariu de avocat.
C.proc.civ., art. 274
Articolul 274 alin.(3) C.pr.civ., care permite instanţei să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor, ori de câte ori constată că sunt nepotrivit de mici sau de mari faţă de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită, este menit să împiedice abuzul de drept, prin deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa firească, aceea de a permite justiţiabilului să beneficieze de o asistenţă judiciară calificată pe parcursul procesului.
În aprecierea cuantumului onorariului, instanţa trebuie să aibă în vedere atât valoarea pricinii cât şi proporţionalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului. Astfel nu este justificată reducerea onorariului achitat de parte avocatului său, doar ca urmare a anulării unui capăt de cerere ca netimbrat.
ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 2420 din 11 aprilie 2008
Prin cererea înregistrată la 24 mai 2004, reclamanta S.C. O.T. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâţii S.C. N. S.R.L., S.C. R. S.R.L., S.C. T. Ltd. şi Ministerul Sănătăţii, solicitând obligarea acestora să înceteze producerea, comercializarea şi utilizarea autolaboratoarelor medicale mobile pentru intervenţii epidemiologice şi analize medicale, identice sau similare cu modelul industrial al reclamantei precum şi obligarea la plata sumei de 400.000 euro reprezentând despăgubiri civile cauzate prin actul ilicit de încălcare a dreptului de proprietate industrială.
Prin sentinţa civilă nr.535 din 12 aprilie 2007, Tribunalul Bucureşti a anulat ca netimbrat capătul de cerere privind despăgubirile în cuantum de 400.000 euro, a obligat-o pe reclamantă la plata sumei de 19.961,06 lei cheltuieli de judecată către pârâta S.C. N. S.R.L. şi a disjuns capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtelor la încetarea producerii, comercializării şi utilizării autolaboratoarelor medicale mobile.
Tribunalul a reţinut că reclamanta nu s-a conformat dispoziţiilor privind
achitarea taxei judiciare de timbru, astfel încât a făcut aplicarea dispoziţiilor art.20 alin. (1) şi alin.(3) din Legea nr.146/1997.
În baza art.274 C.proc.civ., tribunalul a dispus obligarea reclamantei la plata sumei de 19.961,60 lei cheltuieli de judecată, cu motivarea că acesta este onorariul avocaţial plătit avocatului de pârâta S.C. N. S.R.L., corespunzător capătului de cerere anulat.
Restul onorariului achitat de pârâtă a fost considerat ca fiind aferent capătului de cerere disjuns şi, ca atare, încă nesoluţionat.
Prin decizia civilă nr.221/A din 28 septembrie 2007, Curtea de Apel
Bucureşti a admis apelul declarat de reclamanta S.C. O.T. S.R.L. împotriva sentinţei tribunalului, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a stabilit cuantumul cheltuielilor de judecată în sarcina reclamantei la suma de 5.000 lei.
Curtea de apel a reţinut că suma de 19.961,06 lei reprezintă jumătate din onorariul de 39.922,12 lei achitat de către pârâtă.
S-a considerat că, faţă de împrejurarea că avocatul a reprezentat-o pe pârâta S.C. N. S.R.L. numai la două termene de judecată, iar apărările formulate au vizat exclusiv chestiunea netimbrării capătului de cerere pe care instanţa l-a anulat, onorariul de asistenţă juridică este nejustificat de mare în raport de dispoziţiile art.274 alin.(3) C.proc.civ.
În atare situaţie, curtea a redus acest onorariu la suma de 5.000 lei, ca fiind corespunzătoare prestaţiei efective impuse de pronunţarea soluţiei de admitere a excepţiei netimbrării unui capăt de cerere.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta S.C. N. S.R.L., întemeiat pe dispoziţiile art.312 alin.(1) şi alin.(3) şi art.304 pct.9 C.pr.civ.
În dezvoltarea motivului de recurs invocat, s-a susţinut că:
Faptul că avocatul a determinat, exclusiv în limitele prerogativelor
legale şi statutare, conferite profesiei de avocat, soluţionarea unui capăt de cerere „la numai două termene” nu reprezintă un motiv de reducere a onorariului avocaţial, diligenţa profesională a apărătorului pârâtei conducând la soluţionarea prin anularea ca netimbrat a capătului de cerere evaluabil în bani.
Onorariul a fost stabilit inter partes conform art.132 din Statutul profesiei de avocat, ţinând seama de elementele prevăzute în alin. 3 al textului menţionat, care sunt: timpul şi volumul de muncă solicitate pentru executarea mandatului primit sau activităţii solicitate de client; natura, noutatea şi dificultatea cazului; importanţa intereselor în cauză; împrejurarea că acceptarea mandatului acordat de client îl împiedică pe avocat să accepte alt mandat, din partea unei alte persoane, dacă această împrejurarea poate fi constatată de client fără investigaţii suplimentare; notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experienţa, reputaţia şi specializarea avocatului; conlucrarea cu experţi sau specialişti impusă de natura, obiectul, complexitatea şi dificultatea cazului; avantajele şi rezultatele obţinute pentru profitul clientului, ca urmare a muncii depuse de avocat; situaţia financiară a clientului; constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să acţioneze pentru a asigura servicii legale performante.
Recursul este fondat şi a fost admis pentru următoarele considerente:
Prin apelul declarat împotriva sentinţei, reclamanta a adus o singură critică, referindu-se la nelegalitatea modului în care au fost acordate cheltuielile de judecată şi solicitând diminuarea acestora, respectiv a
onorariului de avocat, invocând în drept, dispoziţiile art.274 alin.(3) C.pr.civ.
Textul de lege menţionat permite instanţei să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor ori de câte ori constată că sunt nepotrivit de mici sau de mari faţă de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită de avocat. Textul face referire şi la „tabloul onorariilor minimale”, care nu mai există în prezent, trimiterea fiind astfel superfluă.
Procedând la reducerea onorariului de avocat achitat de pârâtă, curtea de apel nu a ţinut seama de criteriile la care se referă art.274 alin. (3) C.pr.civ., respectiv de valoarea pricinii şi de munca depusă de avocat, ci de soluţia dată de prima instanţă capătului de cerere având ca obiect despăgubiri civile.
Astfel, constatând că acest capăt de cerere a fost anulat ca netimbrat, că dezbaterile s-au purtat numai asupra acestui aspect, iar avocatul s-a prezentat numai la două termene, curtea de apel a considerat onorariul de 19.961,06 lei exagerat de mare.
Înalta Curte nu poate face ea însăşi o apreciere a proporţionalităţii onorariului de 19.961,06 lei cu pretenţiile în valoare de 400.000 euro şi nici a complexităţii cauzei deduse judecăţii în faţa primei instanţe, deoarece recursul este o cale de atac ce se poate exercita numai pentru motive de nelegalitate, nu şi pentru motive de netemeinicie.
Ceea ce constată însă Înalta Curte este că valoarea pricinii nu a fost luată în considerare de către curtea de apel, deşi era unul din criteriile prevăzute de art.274 alin.(3) C.pr.civ.
În ceea ce priveşte cel de-al doilea criteriu prevăzut de acelaşi text de lege, curtea de apel nu a verificat proporţionalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului.
Faptul că, în cadrul pregătirii apărării, avocatul său a înţeles să invoce cu prioritate excepţia netimbrării capătului de cerere evaluabil în bani şi că refuzul reclamantei de a timbra a condus la anularea cererii şi, astfel, la scurtarea duratei procesului nu poate conduce la concluzia că pârâta a
convenit cu apărătorul său plata unui onorariu exagerat.
Aceasta cu atât mai mult cu cât excepţia netimbrării nu este una care să poată fi întrevăzută din cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Articolul 274 alin.(3) C.pr.civ. este menit să împiedice abuzul de drept, prin deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa firească, aceea de a permite justiţiabilului să beneficieze de o asistenţă judiciară calificată pe parcursul procesului.
În speţă, aşa cum just s-a susţinut prin motivele de recurs, diligenţa depusă de avocat în verificarea legalităţii taxei judiciare de timbru datorate în cauză şi ridicarea excepţiei insuficientei timbrări nu pot fi invocate tocmai împotriva părţii care a beneficiat de această apărare.
Prin reducerea onorariului plătit avocatului pârâta ar fi în imposibilitate de a-şi recupera integral cheltuielile de judecată, deşi nu se află în culpă procesuală şi nici în culpa de a fi convenit cu avocatul un onorariu exagerat.
Având în vedere că în cauza de faţă curtea de apel a redus onorariul de avocat fără a ţine seama de criteriile prevăzute de art.274 alin.(3) C.pr.civ. şi de finalitatea acestui text de lege, Înalta Curte a admis recursul în baza art.312 C.pr.civ., a modificat decizia curţii de apel şi a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului.
succes
av. Ileana Schwarz