Art. 7 alin 1 si 2 din Lege 554 din 2004:
ART. 7
Procedura prealabila
(1) Inainte de a se adresa instantei de contencios administrativ competente, persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie sa solicite autoritatii publice emitente sau autoritatii ierarhic superioare, daca aceasta exista, in termen de 30 de zile de la data comunicarii actului, revocarea, in tot sau in parte, a acestuia.
------------
(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile si in ipoteza in care legea speciala prevede o procedura administrativ-jurisdictionala, iar partea nu a optat pentru aceasta
coroborat cu Art. 20 din OUG 137/2000:
ART. 20
(1) Persoana care se consideră discriminată poate sesiza Consiliul în termen de un an de la data săvârşirii faptei sau de la data la care putea să ia cunoştinţă de săvârşirea ei.
(2) Consiliul soluţionează sesizarea prin hotărâre a Colegiului director prevăzut la art. 23 alin. (1).
(3) Prin cererea introdusă potrivit alin. (1), persoana care se consideră discriminată are dreptul să solicite înlăturarea consecinţelor faptelor discriminatorii şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării*).
(4) Colegiul director al Consiliului dispune măsurile specifice constatării existenţei discriminării, cu citarea obligatorie a părţilor. Citarea se poate face prin orice mijloc care asigură confirmarea primirii. Neprezentarea părţilor nu împiedică soluţionarea sesizării.
(5) Acţiunea de investigare întreprinsă de Colegiul director se desfăşoară la sediul instituţiei sau în alt loc stabilit de acesta.
(6) Persoana interesată va prezenta fapte pe baza cărora poate fi prezumată existenţa unei discriminări directe sau indirecte, iar persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că nu a avut loc o încălcare a principiului egalităţii de tratament. În faţa Colegiului director se poate invoca orice mijloc de probă, respectând regimul constituţional al drepturilor fundamentale, inclusiv înregistrări audio şi video sau date statistice.
-----------
Alin. (6) al art. 20 a fost modificat de pct. 1 al art. unic din LEGEA nr. 61 din 21 martie 2013 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 158 din 25 martie 2013.
(7) Hotărârea Colegiului director de soluţionare a unei sesizări se adoptă în termen de 90 de zile de la data sesizării şi cuprinde: numele membrilor Colegiului director care au emis hotărârea, numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor, obiectul sesizării şi susţinerile părţilor, descrierea faptei de discriminare, motivele de fapt şi de drept care au stat la baza hotărârii Colegiului director, modalitatea de plată a amenzii, dacă este cazul, calea de atac şi termenul în care aceasta se poate exercita.
(8) Hotărârea se comunică părţilor în termen de 30 de zile de la adoptare şi produce efecte de la data comunicării.
-----------
Alin. (8) al art. 20 a fost modificat de pct. 1 al art. unic din LEGEA nr. 61 din 21 martie 2013 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 158 din 25 martie 2013.
(9) Hotărârea Colegiului director poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ, potrivit legii.
(10) Hotărârile emise potrivit prevederilor alin. (2) şi care nu sunt atacate în termenul de 15 zile constituie de drept titlu executoriu.
te obliga sa te adresezi intai CONSILIULUI. Daca nu realizezi procedura prealabila instanta de contencios administrativ respinge plangerea ca prematur introdusa pentru neindeplinirea procedurii prealabile.
S-ar parea ca nu este asa cum ziceti dvs. Partea parata a invocat exceptia de necompetenta a instantelor de judecata, cum ca ar fi competent sa solutioneze actiunea mea un organ jurisdictional, respectiv Consiliu National privind Combaterea Discriminarilor. Asta doar pentru ca stia ca va pierde in fata unei instante de judecata, iar cauza fiind foarte complexa CNCD nu ar fi putut constata vre-o discriminare deci ar fi scapat basma curata. Initial instanta a aratat ca admite exceptia invocata (fara a specifica detalii), iar eu vazand asta am invocat o hotarare a Curtii Europene din care reiesea ca instantele au dreptul sa constate discriminari. Ulterior instanta a invocat din oficiu exceptia necompetentei materiale si si-a declinat competenta catre judecatorie.
Pentru a intelege exact despre ce este vorba, precizez ca actiunea mea era intemeiata pe legea contenciosului administrativ si am atacat un act al unei institutii (mai exact, un act al institutiei in cadrul careia sunt angajat ca si functionar public). Datorita faptului ca exista si o discriminare cauzata de catre institutia respectiva, actiunea era intemeiata si pe OG137/2000. Mai mult, am reclamat si nerespectarea legilor fiindca, mai exact, ma aflu in aceasta situatie tocmai pentru ca institutia angajatoare nu a respectat legea. Fiindca am fost si prejudiciat, prin faptul ca nu mi-a fost acordat salariul care se cuvenea, am solicitat si acordarea drepturilor salariale de care am fost lipsit. Dupa cum puteti observa, desi tribunalul nu si-a declinat competenta catre un organ jurisdictional (ceea ce e foarte bine), totusi, chiar daca si-a declinat competenta catre judecatorie, eu consider ca nici aceasta din urma nu este competenta. Dupa parerea mea este competent tribunalul sa solutioneze actiunea mea, fiindca judecatoria nu are competenta de a analiza actele emise de institutii, ori de a solutiona litigii de munca.
Luand in considerare toate acestea, ce s-ar putea face?
Eu ma gandesc sa ridic si eu exceptia de necompetenta in fata judecatoriei pe motivele pe care le-am expus, respectiv ca doar un tribunal se poate pronunta cu privire la legalitatea unui act, respectarea dispozitiilor legale dar si cu privire la existenta ori inexistenta unei discriminari; pe cand judecatoria poate cel mult sa constate existenta discriminarii si eventual sa acorde despagubiri. Ori, eu nu am cerut doar asta, fiindca datorita naturii cauzei, exista in acelasi timp si o neandeplinire a atributiilor administrative ale institutiei, si un litigiu de munca fiindca nu mi-au fost acordate niste drepturi salariale, dar si o discriminare.
Instanta a ales aceasta solutie din considerentul ca a-si fi mers in principal pe discriminare deducand ca pe baza OG137/2000, ori nu este adevarat caci mi-am intemeiat actiunea pe legea contenciosului, respectand si procedurile prealabile prevazute, adresandu-ma si institutiei ierarhic superioare mai inainte.
Dupa parerea dumneavoastra, cum credeti car ar fi mai bine sa procedez in continuare?
Mai exact ar fi mai bine sa ma intorc la tribunal pe baza legii contenciosului, ori sa raman la judecatorie in baza OG137/2000. Mentionez ca discriminarea exista de vre-o 3 ani, astfel ca termenul acela de un an e cam depasit. Cu toate acestea, discriminare exista si acum, nefiind inlaturata, deci nu prea imi dau seama daca ar fi tardiv introdusa o astfel de actiune ori nu. Deci cum credeti ca e mai bine, la judecatorie sau tribunal?
Va multumesc anticipat !
Am gresit cand am zis ca termenul este de un an, fiindca in realitate este de 3 ani. Termenul acela de un an se aplica numai acelora care au sesizat consiliul (CNCD). Eu m-am dus direct in instanta. Deci o actiune in baza OG137/2000 ar fi prescrisa abia in anul 2014 in cazul meu fiindca discriminarea exista de 2 ani si jumatate (de la 01.01.2011)
avocatnet.ro explicăm legislația
LuchianSeb, utilizator
sexu 
LuchianSeb