Executare hotarare judecatoreasca straina

Hotărârile referitoare la alte procese decât cele arătate mai sus pot fi recunoscute în România, spre a beneficia de puterea lucrului judecat, dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii: hotărârea este definitivă, potrivit legii statului unde a fost pronunţată; instanţa care a pronunţat-o a avut competenţa să judece procesul; există reciprocitate în ce priveşte efectele hotărârilor străine între România şi statul instanţei care a pronunţat hotărârea.

Rezolvarea cererii de recunoaştere a hotărârilor judecătoreşti străine sub aspect procedural prezintă unele particularităţi distincte. Cererea de recunoaştere poate fi rezolvată pe cale principală şi pe cale incidentală. Pe cale principală, recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti străine se face prin hotărâre asupra fondului, de către tribunalul în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau sediul persoana fizică sau persoana juridică ce a refuzat recunoaşterea hotărârii străine, iar pe cale incidentă, prin încheierea interlocutorie, de către instanţa sesizată cu un proces având un alt obiect, în cadrul căruia se invocă excepţia autorităţii de lucru judecat întemeiată pe o hotărâre judecătorească străină.

Cererea de recunoaştere a hotărârii străine se întocmeşte potrivit cerinţelor prevăzute de legea procedurală română şi va fi însoţită de următoarele acte: copia hotărârii străine; dovada caracterului definitiv al acesteia; copia dovezii de înmânare a citaţiei şi actului de sesizare, comunicate părţii care a fost lipsă în instanţa străină sau orice alt act oficial care să ateste că citaţia şi actul de sesizare au fost cunoscute, în timp util, de către partea împotriva căreia s-a dat hotărârea; orice alt act, de natură să probeze, în completare, că hotărârea străină îndeplineşte toate condiţiile. Actele prevăzute vor fi însoţite de traduceri autorizate şi vor fi supralegalizate. Supralegalizarea nu se cere în cazul în care părţile sunt de acord cu depunerea de copii certificate pentru conformitate cu înscrisurile originale.

Instanţa română, asupra cererii de recunoaştere, verifică îndeplinirea condiţiilor de recunoaştere prevăzute de prezenta lege ori de refuz de recunoaştere. Legea nu-i conferă însă atributul de a examina hotărârea străină în fond, ori de a o modifica.

În principiu, cererea de recunoaştere se soluţionează după citarea părţilor. Cererea poate fi soluţionată şi fără citarea părţilor, dacă din conţinutul hotărârii străine rezultă că pârâtul a fost de acord cu admiterea acţiunii.

Va multumesc pt. promptitudine! Sunt insa doar aspecte teoretice, dupa cum rezulta si din Legea 105. Practic insa tot nu stiu ce ar trebui sa fac.