Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 consacră o tehnică juridică prin care o parte într-un proces, căreia i se opune un act administrativ pe care îl consideră nelegal, poate cere ca instanţa de contencios să verifice legalitatea actului. În acest caz, instanţa, constatând că de actul administrativ depinde soluţionarea litigiului pe fond, sesizează instanţa de contencios administrativ şi suspendă cauza. Suspendarea cauzei nu se dispune în situația în care excepţia de nelegalitate s-s ridicat chiar în fața instanței de contencios administrativ competentă să o soluționeze şi nici atunci când excepţia de nelegalitate a fost invocată în cauze penale. Înalta Curte a statuat că admiterea excepției de nelegalitate nu afectează validitatea actului, ci actul declarat nelegal devine inopozabil părţii împotriva căreia a fost invocat, rămânând inoperant în cadrul litigiului respectiv. În speță, Înalta Curte a reținut că instanţa de fond sesizată cu excepția de nelegalitate nu a procedat corect, anulând hotărârea de guvern contestată, în loc să constate doar că aceasta este nelegală, comportându-se astfel ca o instanţă învestită cu acţiune în anulare. (Decizia nr. 1080 din 28 februarie 2012 pronunțată în recurs de Secția de contencios administrativ a Înaltei Curți de Casație și Justiție având ca obiect excepția de nelegalitate a unui act administrativ)
Sursa
[ link extern ]