Depunerea cererii neregulare cf. art.194 Cod procedura civila

Anularea cererii nu este obligatorie în procedura de regularizare.
De multe ori reclamantul nu înțelege exact ce are de făcut cu cererea, mai ales dacă nu este asistat de avocat, în aceste cazuri fiind mai eficient să se fixeze termen iar neregularitățile cererii să se rezolve în urma dezbaterilor. Depinde mult și de natura neregularității cererii. Este una ca reclamantul să nu timbreze (când întradevăr se impune anularea) și alta este, de exemplu, să nu semneze un singur înscris pentru conformitate cu originalul (când poate nu se impune anularea cererii, semnătura respectivă putând fi cerută și la primul termen în ședința publică).

Dacă după citarea părților reclamantul nu-și îndelinește obligațiile puse în vedere de către instanță sancțiunea este suspendarea cererii și nu anularea.

Procedura de regularizare și eventual de anulare a cererii introductive are rațiunea de a nu comunica pârâtului o cerere cu neregularități care ar trebui apoi să fie remediate mai multe termene succesive.

Ideea e ca pârâtul să nu poată fi introdus într-un proces în care reclamantul nu știe încă foarte bine ceea ce vrea și până când nu este în stare să redacteze o cerere conform prevederilor legale.

Dacă însă pârâtul a devenit parte, iar neregularitățile cererii introductive mai există, reclamantul va trebui să le remedieze sub sancțiunea suspendării cauzei și nu a anulării acesteia (decât pentru cazurile expres prevăzute, cum ar fi de exemplu netimbrarea).

Excepţia poate fi invocată, dar succesul ei atîrnă de ceea ce dispune art.175(1) C.pr.civilă:

Art. 175. - (1) Actul de procedura este lovit de nulitate daca prin nerespectarea cerintei legale s-a adus partii o vatamare care nu poate fi inlaturata decat prin desfiintarea acestuia.

cu alte cuvinte regularitatea odata intervenita nu se mai poate face mare lucru daca nu aveti nicio dauna=D>

principiul potrivit caruia cine poate mult poate si putin, dupa CETIT este rasturnat....:D

art.175 se refera la actele de procedura ale instantei ( citatii, comunicari etc..). deci nu are legatura cu problema deschisa ce se refera la cereri. in instante am vazut doua curente de opinie:
-unele anuleaza cererea altele sustin ca anulare anu poate fi facuta de cat prin procedura administrativa . Prin urmare , daca instanta nu a pus in vedere nu se aplica.
problema cu suspendarea era dupa vechiul cod de procedura. acum sanctiunea este nulitatea

Nu e chiar așa...

Nu putem spune că pe vechiul cod aveam suspendare și pe noul cod avem anulare... :)

Suspendarea pentru neîndeplinirea obligațiilor reclamantului a fost preluată și în NCPC.

Avem art. 242 NCPC care reia în esență fostul 155 ind. 1.

ART. 242
Suspendarea judecăţii cauzei
(1) Când constată că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligaţiilor stabilite în cursul judecăţii, potrivit legii, judecătorul poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligaţii nu au fost respectate. Dispoziţiile art. 189 sunt aplicabile.
(2) La cererea părţii, judecata va fi reluată dacă obligaţiile la care se referă alin. (1) au fost îndeplinite şi, potrivit legii, aceasta poate continua.


Referitor la „opinia” conform căreia instanța poate anula cererea pentru neregularități cu privire la art. 194 - 197 C.pr.civ., după citarea părților pentru primul termen de judecată, aceasta nu prea are acoperire legală. Probabil că unii judecători au găsit o falsă modalitate de a scăpa de dosar. După modificarea regulamentului instanțelor din august 2013, dacă partea reintroduce cererea după o eventuală anulare va fi repartizată la același complet care a anulat-o inițial, deci tot judecătorul care inițial a anulat cererea o va judeca. În aceste condiții ce rost ar mai avea să o anuleze?

Pe de altă parte, cum ai putea invoca nulitatea dacă nu ai fost parte în proces la data când ar fi trebui constată acea cauză de nulitate?

Opinia majoritară a doctrinei dar și a practicii este că anularea cererii pentru nerespectarea pevederilor art. 194 - 197 C.pr.civ. se dispune doar în procedura regularizării, fiind pevăzută această sancțiune expres doar în această fază a procesului.

Dacă ”scapă” vreo neregularitare și se fixează termen, instanța va putea aplica eventual prevederile art. 242 dacă reclamantul nu-și îndeplinește obligația, dar nu ar avea nici un temei de a aplica prevederile art. 200 care are caracter special și se referă doar la faza de regularizare când încă pârâtul nu e parte în proces.