alina_29 a scris:
In data de 12.12.2013 mi-am instiintat seful ca sunt insarcinata in 5 luni, instiintare la care am atasat si adeverinta medicala de la medicul de familie, ambele in dublu exemplar...pentru a primi un exemplar semnat si cu nr de inregistrare , dovada ca acesta a luat la cunostinta despre drepturile mele de femeie insarcinata.
A doua zi au venit la magazin directorul firmei si contabilul, care mi-au adus decizia de concediere si preavizul de 20 de zile...ambele datate cu 09.12.2013...pentru a anula validitatea instiintarii mele.
Am inteles ca pot depune contestatie la Judecatoria Suceava ,in termen de 30 de zile. Am vrut sa depun astazi contestatia, dar nu era nimeni cu care sa vorbesc depsre contestatia mea.
.....
Acum intrebarea mea este, daca depun contestatie impotriva sefilor la judecatorie , pt ca doresc sa ma concedieze , desi i-am anuntat ca sunt gravida...ce sanse am sa castig si mai ales sa ii conving sa ma tina la lucru pina la sfarsitul lunii, pt ca apoi sa imi plateasca prenatal si postnatal. Mi-e frica de actiunile acestea in judecata! Nu mi-am imaginat vreodata ca voi fi nevoita sa faca asa ceva.
Daca in decizia de concediere sefii stipuleaza faptul ca inchid punctul de lucru, si nu mai au posturi vacante unde ar putea sa ma angajeze... au dreptul sa ma concedieze chiar daca sunt gravida? Are vreun rost sa depun contestatia?
1. Preavizul va incepe sa curga de la data instiintarii si nu retroactiv.
2. Decizia de concediere isi va produce efectele de la terminarea perioadei de preaviz, daca v-a fost comunicata inainte de expirarea duratei de preaviz.
3. Contestatia impotriva deciziei de concediere se depune
in termen de 45 de zile de la data luarii la cunostinta de decizia luata la Tribunalul in raza caruia aveti locul de munca sau domiciliul.
4. Nimeni nu va poate spune exact ce sanse aveti in litigiu. Codul Muncii prevede la art.60 urmatoarele :
(1) Concedierea salariatilor nu poate fi dispusa:
....
c) pe durata in care femeia salariata este gravida, in masura in care angajatorul a luat cunostinta de acest fapt anterior emiterii deciziei de concediere;
.....
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplica in cazul concedierii pentru motive ce intervin ca urmare a reorganizarii judiciare, a falimentului sau a dizolvarii angajatorului, in conditiile legii.
Art. 60 din Codul muncii instituie, pentru situaţiile expres reglementate, interdicţia temporară a concedierii salariaţilor, iar nu înlăturarea temporară a producerii efectelor acesteia. Aşadar angajatorul nu poate dispune concedierea dacă s-a produs unul din cazurile respective, urmând să se suspende efectele concedierii până după încetarea cazului. Dacă angajatorul a dispus concedierea, aflând apoi despre existenţa cazului de interdicţie, soluţia corectă constă în revocarea deciziei de concediere şi emiterea unei noi decizii după ce a încetat cazul ce a determinat interdicţia. (Ion Traian ªtefănescu, Tratat de dreptul muncii, vol. I, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2003, p. 501)