Principiile directoare sunt : libertatea, securitatea şi loialitatea în materia contractelor.
1. Libertatea contractuală
Libertatea contractuală, în esenţă libertatea părţilor de a încheia un contract, necesită, desigur, o enunţare clară a acestui principiu. Aşadar, libertatea contractuală ca principiu fundamental în materia contractelor nu presupune, desigur, libertatea părţilor de a deroga de la regulile imperative, limitare de mult stabilită.
2. Principiul securităţii contractuale.
În mod evident, securitatea contractuală se bazează pe consacrarea forţei obligatorii a contractului. În aceste condiţii, credem că se impune o definire a forţei obligatorii a contractului. Aproape toate sistemele de drept naţionale definesc acest principiu simplu şi sintetic, cum ar fi, de pildă, în dreptul românesc (art.1270 noul C.civ. –„contractul încheiat valabil are putere de lege între părţile contractante” ).
3. 3. Principiul loialităţii contractuale
Loialitatea contractuală, ca principiu director cu caracter obligatoriu, impune în primul rând ca obiectiv obligaţia de bună-credinţă.
Conform Principiilor dreptului european al contractelor, principiul bunei-credinţe, aşa cum este formulat, cunoaşte numeroase aplicaţii de-a lungul întregii proceduri contractuale. De altfel, chiar principiul libertăţii contractuale nu există decât în limitele bunei-credinţe.
Detalii
[ link extern ] /